Ninge in luna lui Marte…

Ninge mult si apasat, cat pentru toate suferintele acestor vremuri.

Ninge si in inimile unor mame

Care nu isi pot tine pruncii la piept

Nu isi pot imbratisa fiii de pe front

Nu isi pot saruta nepotii plecati in pribegie.

Dupa alti ani in care nu au putut face asta tot de teama si neputinta in fata unei nenorociri care le punea viata in pericol. De parca Universul ar fi devenit brusc potrivnic in acel inceput de 2020 si nu mai vrea deloc sa se razgandeasca.

Nimic si niciunul dintre noi nu ar fi aici fara MAMA. Si cei mai dulci si talentati copii ai Universului, dar si cei mai nemilosi criminali si cotropitori datoreaza totul EI, mamei. Ea, puternica si curajoasa in fata tuturor si totusi atat de firava si dornica sa simta iubirea si caldura celor dragi.

Cu mama incepe si se termina totul. In acest 8 Martie mai mult ca in oricare altul, mamele sunt iar in prima linie, la datorie. Unele isi apara pruncii si familiile si tara. Isi invata copiii ca nu asta este calea de urmat. Ca pacea si fericirea vin din intelegere si vorba buna. Nu din metalul rece al armelor. Dar ca, atunci cand dusmanul nu mai aude vocea ratiunii, trebuie sa lupte si sa isi apere tot ce au mai sfant pe lume. Pana la ultima suflare.

Altele stau cu sufletul mic si gandul alaturi de cele aflate in grea incercare. Si fac tot ce pot sa ajute. La fel ca in orice alta zi. Pentru ca o mama asta face mereu, ii ajuta pe cei dragi sau aflati in nevoie. Sau poate nu si doar emotia acestor zile ma face sa cred asta.

Iubiti-va pruncii si iubiti-va pe voi, fara de care nimic pe lume nu ar fi!