“M-a crescut mama in poala
Din leagan si pan’ la scoala
Zile-ntregi si nopti de-a randul
Mi-a vegheat somnul si gandul”
Si m-a mai crescut ceva ani si dupa scoala. De fapt cred ca inca mai cresc si acum. M-a crescut pe mine si a crescut si ea odata cu mine. Tinandu-ma de mana a invatat curajul si rabdarea si ca trebuie sa le dozeze dupa puterile si nevoile mele, nu ale ei. A invatat sa panseze rani si sa trateze inimioare mici si frante. A ras si a plans, s-a jucat si a citit impreuna cu mine cat de mult a incaput.
Mama este prima noastra plasa de siguranta si este singurul loc unde simtim sa ne refugiem la nevoie. Sau cand vrem o imbratisare si o vorba buna. Mama face totul sa para mai usor, desi tine pe umerii ei toate greutatile vietii.
Pentru mine mama este miros de frezii si unghii lungi, date cu oja rosie. O zana eleganta ce imi zambeste larg mie, puiul ei.
Cu mama incep si se sfarsesc toate, ea este Dumnezeul nostru aici pe Pamant. Fara ea nu am avea niciodata curajul sa infruntam lumea si sa ne bucuram cu adevarat de minunile ei. Mama este si mama si sotie si fiica; doctor sau inginer, bucatareasa, menajera, personal shopper si terapeut pentru inimi triste sau nu foarte curajoase.
Astazi este ziua Ei. Ii zambim in gand, daca nu suntem langa ea. Ii luam obrajii brazdati de timp in mainile noastre, ne uitam in ochii ei calzi si ii soptim dulce cel mai mare secret al nostru:
“-Te iubesc mama frumoasa, primul meu rai!”
Little humans 