… You may say I’m a dreamer

But I’m not the only one…

John Lennon visa la pace si la o lume in care sa traim cu totii impreuna, fara tari si fara granite, fara religii si posesii pentru care sa merite sa iti dai viata.

A murit un visator si nu a apucat sa isi vada niciodata visul, decat doar cu ochii mintii.

Zilele acestea un Martisor ar trebui sa vesteasca sosirea primaverii. Biruinta vietii, a verdelui asupra frigului si amortelii de afara. Ata lui, potrivit traditiei, este rosu cu alb pentru ca simbolizeaza sangele varsat de eroii din legede pe albul omatului. Si, coincidenta sau nu, zilele acestea alti eroi isi varsa sangele, pentru pace. Doar ca acestia sunt oameni adevarati, nu eroi imaginati din basme si povesti. Sunt tatii si fii cuiva, sunt bunici; sunt oameni la fel ca noi, care pana acum cateva zile isi vedeau de viata lor la fel cum faceam si noi. Se trezeau, isi sarutau familia si plecau la munca. Pana intr-o zi cand si-au sarutat familia, au trimis-o in pribegie si ei au plecat pe front! Sa isi apere tara de cotropitori, vecinii lor. Sa poarte arme cu care nu au mai tras niciodata in viata lor, sa tina piept dusmanului inarmat pana in dinti. Sa isi apere tara si casele si glia strabuna… Ma gandesc ce semnificatie mai are pentru unii dintre noi glia asta strabuna. In epoca digitalizarii, cand poti sa obtii totul virtual, cu un singur click. Ce mai inseamna astazi pamantul mostenit de la stramosi? Stramosi care au trecut si ei prin razboaie si s-au refugiat si au luptat pana la ultima suflare pentru tot ce era al lor. Acum, cand in mod ireal si stupid, niste oameni sunt obligati sa tina piept tancurilor pentru a isi apara casele si familiile, glia! Ca si cand toti anii acestia de evolutie nu ar fi existat. Dar au existat; am trecut cu totii, colectiv sau individual prin tragedii si momente care ne-au aratat ca nu asta este calea. Ca trebuie sa invatam, mici sau mari, sa ne gestionam emotiile. Si ca nu este bine sa vrei sa iei lucruri si posesiuni ce nu iti apartin. Ca daca un alt copil vrea sa se uite la jucaria fiului tau iar el nu vrea sa i-o dea si incepe sa planga, nu ii spargem capului celuilalt copil. Ii intrebam mai intai ce simt ei si cum ar vrea sa procedeze; le spunem clar si raspicat ca nu suntem de acord cu agresiunea, cu raul facut altora sau noua insine. Apoi ii ajutam sa depaseasca emotia. Daca nu altfel, macar aratandu-le ca suntem acolo pentru ei, sa ii tinem de mana. Oricand si oricat au ei nevoie.

Tot ce putem face in aceste momente este sa ajutam, fiecare cat si cum putem si simtim; sa nu ramanem muti in fata istoriei care ne ofera iar o lectie dureroasa. Sa ne invatam copiii sa isi gestioneze emotiile si frustarile. Sa aleaga mereu binele, chiar daca furia sau supararea le spune uneori altceva. Sa le explicam ca noi ii iubim neconditionat, orice s-ar intampla.

 Poate daca pe dictatorul acesta odios mama lui l-ar fi iubit nemasurat, oamenii aceia aflati la doar cateva sute de km distanta de noi s-ar mai fi dus si astazi la serviciul lor, si-ar fi putut inca saruta copii de noapte buna!

Este un inceput de primavara trist si derutant; pana si vremea nu stie ce sa mai inteleaga din timpurile acestea tulburi si a revenit iar iarna. Doar iubirea din inima noastra poate incalzi si alunga frigul de afara. Doar iubirea pentru semenii nostri aflati in nevoie, indiferent unde se afla ei, ne poate ajuta. Pe noi toti. Sa aratam lumii intregi ca atunci cand se umple, chiar daca se umple poate mai greu, paharul se revarsa mereu. In picaturi mici sau valuri puternice care aduc dupa ele schimbarea.

Va doresc sa fiti valul de iubire si pace de care avem nevoie acum! Atunci cand armele vor muti si vor amuti pana la urma, vocea noastra, a celor ramasi, va fi singura care se va auzi. Sa fie o voce calda si plina de iubire! 

… I hope some day you’ll join us

And the world will live as one.