Ep.2 Cand copilului tau ii este frica de intuneric

Frica de intuneric este una dintre cele mai teribile frici pe care copiii le dezvolta, de obicei in jurul varstei de 2-3 ani. Specialisti si terapeuti din intreaga lume au incercat ani la rand sa gaseasca sursa acestei frici. Insa fiecare copil este unic asadar si ceea ce il inspaimanta are un caracter singular.

Ceea ce stim sigur este ca frica de intuneric este o etapa a copilariei. Este ca o lupta prin care cei mici trec si cu ajutorul adultilor, pot iesi invingatori.

Dar ce ar putea cauza aceasta spaima nocturna a copiilor?

1. Faptul ca acum creierul lor este destul de dezvoltat pentru a isi imagina diverse scenarii, unele chiar de groaza. Cum seara reprezinta un moment de relaxare, imaginatia lui este libera sa gandeasca mai mult. Oare ce o fi umbra aceea? Cu ce seamana? Se aude ceva din coltul camerei? Si toate aceste intrebari pot duce la imaginarea a tot felul de grozavii ce il pot terifia pe micut.

2. Unele imagini de la televizor sau din viata reala pot cauza spaime nocturne. De aceea este contraindicat sa ii expunem seara pe copii, in special pe cei foarte mici, la continut media: televizor, desene animate, etc. O atentie deosebita este necesara si in alegerea cartii de citit inainte de culcare, daca aveti acest obicei in familie. Imagini explicite cu tot felul de mostri si balauri simpatici sau infricosatori pot fi uneori sursa unor cosmaruri teribile.

3. Evenimente stresante sau chiar traumatizante din viata reala a copilului: pierderea cuiva drag, expunerea la episoade violente sau de agresiune, etc. Cel mai important este sa le fim aproape in astfel de momente.

4. Nevoia lor de siguranta. Dupa ce copiii cresc si inteleg ca sunt persoane independente de parintii sau adultii care au grija de ei, apar diverse spaime. Cea de a fi abandonati este una dintre ele. De aceea este important sa aiba un loc in care sa se simta confortabil, in siguranta. Camera lor, printre jucarii si obiecte familiare, rutinele zilnice si prezenta parintilor in jurul lui sunt esentiale pentru a face un copil sa se simta in siguranta. Pe cat posibil in acel mediu sigur pentru el ar trebui sa si doarma noaptea.

5. Unele frici sunt, mai ales la copii, irationale. Asta nu inseamna ca nu sunt reale, ba din contra. Incercarea de a le trata cu usurinta sau de a nu le valida celor mici sentimentele legate de aceste frici nu este deloc o solutie.

O abordare utila atunci cand copilul se teme de intuneric este sa ii acceptam acest sentiment si sa ii oferim ocazia sa discute despre el ori de cate ori simte nevoia. Sa incercam sa aflam ce anume provoaca aceasta frica si cat este ea de reala. Bineinteles ca stie si el ca nu este niciun monstru sub pat, mai ales daca a avut curiozitatea sa se uite si sa vada ca in afara de putin praf nu se afla nimic acolo. Sau ca umbrele facute de lumina pe perete nu se misca, este cel mult o iluzie optica. Dar pentru el, in acel moment de neliniste, o poveste de groaza s-ar putea tese in jurul unor umbre miscatoare de balauri si monstri zburatori. La el in camera! Unde este singur si nu are pe nimeni sa il apere si mai este si intuneric! In nici un caz nu vom rade si nu vom rusina sau si mai rau, pedepsi, un copil inspaimantat. Nu il vom trimite singur inapoi in camera lui, speriat si plangand, nu vom tipa la el in toiul noptii pentru ca ne-a intrerupt somnul de frumusete si nu vom face glume sau remarci ironice pe seama sentimentelor lui.

Un alt lucru pe care il putem face sa ne ajutam copiii inainte de culcare este sa cream o atmosfera calda, linistita si relaxanta in camera in care va dormi cel mic. O baie sau un dus cald, apoi un mic masaj sau macar o imbratisare dupa ce isi imbraca pijamalele. Un difuzor sau umidificator cu arome relaxante ajuta foarte mult. O carte de povesti,cu ilustratii frumoasa si gingase. Sau o poveste de noapte buna imaginata pe moment sau chiar o poveste preferata de copil.

Referitor la povesti, exista foarte multe carti pentru copii in care personajele se tem de intuneric sau sa adoarma singure. Imaginatia lor incepe sa creeze si sa inventeze lumi si aventuri diverse, ca o evadare din realul momentului. Va voi prezenta la final cateva dintre povestile pe care le-am citit fiicei noastre, atunci cand a fost pregatita sa le asculte.

Pentru multi parinti intimitatea dormitorului lor este ceva sacru si copiii nu au ce cauta acolo noaptea. Pentru altii, rutina de somn a copilului nou nascut incepe in patutul lui, din camera lui, si lucrurile raman asa pana cand copilul ajunge adult si se muta din casa parinteasca. Fiecare familie are propriul mod de a isi gestiona somnul de noapte, de altfel vital pentru o viata sanatoasa. Si este normal sa fie asa. In momentul in care apar fricile nocturne ale copilului insa, siguranta si confortul lui sunt esentiale pentru a transforma aceasta spaima intr-o trauma. El trebuie sustinut si iubit, ascultat si validat, chiar si cu frici care adultilor li se par irationale. Doar nu este nimeni in camera, uite!

Pentru el fricile acelea sunt cat se poate de reale si de inspaimantatoare. Poate ar fi de folos pentru el sa adorma langa mama sau tata; sau sa aiba o paturica sau alt obiect de confort langa el. Daca isi doreste o lumina de veghe, usa intredeschisa sau sa stie ca poate veni in camera parintilor daca simte aceasta nevoie, atunci este bine sa i le oferiti.

Nu exista o solutie care sa se aplice tuturor, la fel cum nu exista doi copii cu aceleasi sentimente si intensitate a trairii lor. Fiecare copil este unic intr-un anumit moment al vietii si de aceea fiecare familie trebuie sa isi gaseasca rutina care functioneaza cel mai bine. Exista familii cu mai multi copii in care unul dintre frati nu a avut nicio problema in a dormi singur. Dar celalalt, da. Responsabilitatea de a asculta si conforta copilul speriat revine mereu adultilor, nu fratilor minori. Nu putem pune pe umerii unor copii povara cauzata de spaimele fratilor. Este totusi un copil, rolul lui nu este sa devina parintele sau terapeutul fratelui sau.

Lucrul bun este ca la un moment dat, copiii invata sa traiasca cu frica de intuneric sau cosmarurile nocturne. Nu inseamna ca nu se vor mai speria, ci doar vor intelege ca nu sunt reale si ca trec foarte repede. Ca intunericul are rolul lui, sa ne invete sa apreciem lumina.