– I love you!
– I love you too, baby!
– And I love you three, mama! Hihihi!
Love is all we have and all that remains in the end
Love
Little stories
The snail with the right heart
de Maria Popova, ilustratii de PingZhu
Imi doream de mult ultima aparitie a Mariei Popova, dar cumva recenziile de pe Amazon si Goodreads au intarziat achizitia ei.
Am gasit-o saptamana trecuta pe un site online de la noi si am luat-o. O puteti comanda insa si de pe Amazon.
Nu am gasit nimic “scandalos” sau daunator evolutiei copilului meu printre paginile ei. Dar probabil asta este o chestiune subiectiva. Este multa stiinta, dar si multa poezie si delicatete; insa nimic fortat. Unele specii de melci sunt hermafrodite. Si da, melcii fac si ei copii ca mai toate celelalte specii, prin imperechere. Dar deoarece am citit peripetiile lui Pispirel pe cand copilul avea 3 ani, acum la 7 ani am considerat potrivit, dupa ce am citit eu inainte cartea, sa o citesc fiicei mele cand a vazut-o si si-a dorit asta. S-a mirat sa auda cuvantul hermafrodit, i-am explicat si eu si tatal ei ca asa sunt unele specii si ca este o forma de adaptare si supravietuire. I-am explicat putin si despre gene si cum anumite gesturi si trasaturi ale bunicilor ei le are si ea si noi nu.
Un subiect de mirare si dezbatere a fost “the right heart”: “Cum mami, eu cand stau cu capul aici nu iti mai aud inima batand in stanga? Nu cred ca sunt oameni cu inima in dreapta”
Ca o concluzie, ma bucur ca am trecut peste parerile unor necunoscuti in fond si am luat cartea. Este o opera de arta. Si desi are la baza povestea specifica a cuiva din familia autoarei este in acelasi timp si o poveste universala. In care diversitatea face parte din lumea noastra, acceptarea celor diferiti de noi si empatia fata de drumul lor este o aspiratie, nu sursa de frica si teama. Este o carte menita sa apropie comunitati si sa ajute acceptarea si integrarea “diferitului”, nu doar fuga de el.
Copii nostri scriu si ilustreaza
A inceput vacanta si noi facem planuri, de cand ne trezim pana adormim. Dupa zeci de intrebari legate de cate zile dureaza vacanta asta, cand plecam la bunici, cat de mult or sa se bucure bunicii sa o vada, cum or sa fie imbracati, ce aventuri ii pregatesc eu pentru fiecare zi de vacanta, copilul a anuntat ieri ca vrea sa scrie o carte… S-a facut liniste, inima mea a zambit si apoi am intrebat cu o voce mica despre ce ar vrea sa scrie. “Despre Roz si Galbenel si aventurile lor din cartea a 3-a. Ei vor povesti tot ce au facut dupa ce s-au intors pe insula.“
Si-a luat agenda si un pix si s-a apucat de scris; cum se pricepe ea sa scrie la 7 ani, nu m-a lasat sa corectez nimic. Doar sa citesc.
Ar vrea insa sa o ajut la final sa arate si cartea ei la fel ca celelalte 2 carti. Si sa poata fi citita de toti copiii care o iubesc pe robotica si pe puiul ei. Pentru cei care nu au citit inca opera lui Peter Brown, este vorba despre cele doua volume “Insula robotilor” si “Intoarcere pe insula robotilor.”
Nu credeam ca o carte si doua personaje vor avea un impact atat de puternic asupra ei. O carte pe care nici macar nu m-am gandit sa o cumpar, i-a imprumutat-o un prieten mai mare. S-a invatat cu personajele, astepta nerabdatoare in fiecare seara sa-i cititeasca tatal ei cateva capitole. Pana saptamana trecuta cand volumul II s-a terminat. Au trecut la alte carti, alte aventuri, dar cumva nevoia de a mai fi un pic alaturi de Roz si de puiul ei de gasca a gasit aceasta solutie: daca nu exista cartea a 3 a, o va scrie ea!
Pentru ca am primit acceptul de a fotografia ce a lucrat pana acum, va las mai jos un mic extras.
Sunt curioasa sa aflu ce carti sau personaje i-au marcat pe alti copii atat de mult incat sa isi doreasca sa scrie despre ei sau sa ii ilustreze asa cum si-i imagineaza. Si daca opera lor poate fi sau a fost deja prezentata publicului larg si ce reactii a primit.
Elmer, elefantul multicolor
A fost odata ca niciodata un elefant multicolor. Diferit de toti elefantii gri din turma lui, de toti prietenii si de toata familia. Sau, daca nu a fost, cu siguranta a trait un talentat ilustrator, cu o imaginatie cum alta nu s-a mai vazut, care a inventat acest personaj. Elmer, elefantul multicolor. Diferit de toti, dornic mereu sa le joace feste prietenilor, cu un suflet mare si multa dragoste de daruit.
Caci daca David Mckee nu l-ar fi desenat pe simpaticul Elmer, multi copii nu s-ar fi bucurat niciodata de povestile si istorisirile pline de ghidusii. Multi copii nu ar fi invatat ca este in regula sa fii diferit, sa te bucuri de viata cand ai chef, atat timp cat nu faci rau nimanui. Sa ii ajuti pe cei aflati la nevoie; sa aduci o raza de soare dupa multi nori de furtuna in viata cuiva care chiar are nevoie de asta.
Pentru ca nu-i asa? Fiecare dintre noi este diferit de toti ceilalti din jurul lui. Unii avem ochi albastri, altii un semn distinct cu care ne-am nascut, altii poate chiar mai multe. Important este sa incercam mereu sa gasim lucrurile care ne apropie si unde suntem asemanatori, nu doar pe cele care ne despart .
Astazi David McKee a obosit sa mai deseneze. Si a plecat intr-o alta lume, unde poate chiar exista elefanti multicolori si unicorni roz. Sau unde se poate reintalni cu toate personajele pe care le-a creat. Asta da, ar fi o veste tare buna!
Proiectul Barnabus
de Fratii Fan
Semne bune anu’ are …
Voi incepe cu primul care ne-a atras atentia la inceput de an, Proiectul Barnabus de Fratii Fan. Este, in opinia mea, una dintre cele mai reusite aparitii de carte ilustrata din 2021. Si ma bucur nespus ca cei de la Humanitas junior au facut posibila aparitia ei, la standarde cu care ne-au obisnuit deja. Povestea “curge” pe fiecare pagina si prin fiecare ilustratie. Barnabus si prietenii lui captiveaza cititorii prin ideile nastrusnice, curajul si prietenia de care dau dovada. Este incercarea de a evada din cutia in care cineva se trezeste inchis, de altii, de societate sau de sine, datorita propriilor temeri si frici. Este povestea cautarii unui sens mai mare in viata decat propria persoana si patratica pe care o ocupi. Sunt multe idei si intelesuri, explicite sau ascuse, de descoperit in carte.
Copilul de 7 ani s-a bucurat sa refaca traseul prietenilor pana reusesc sa evadeze, apoi a cautat “defectele” fiecare animalut si a incercat sa le retina numele. S-a mirat ca au evadat exact in magazinul cu animalute “perfecte”, de care se temeau mai mult ca orice sa ajunga…
Adultul care a citit cartea impreuna cu copilul s-a bucurat de tot: design, ilustratie, traducerea si corectura impecabile, povestea duios relatata.
Este o lectura pe care o recomand si sper sa fie nominalizata intre cele mai bune carti ale anului si aici, nu doar in strainatate.
Asteptandu-l pe Mos Nicolae
Legenda spune ca diseara Mos Nicolae va veni si va aduce dulciuri in ghetutele tuturor copiilor cuminti din intreg Universul!
Copilul nostru a curatat deja de 3 ori toate incaltarile gasite la usa: pe ale ei, 2 perechi, pe ale mele, 1 pereche si pe ale tatalui ei, tot 2 perechi. Face ce face si se tot duce sa vada daca a venit Mosu’…
– Ti-am zis ca vine dupa ce se face intuneric! In timpul zilei, pe lumina, il pot vedea copilasii cand se furiseaza pe geam.
– Pe geam vine? Nu pe usa? Atunci sa punem ghetutele langa geam, sa ii fie mai usor sa lase toate dulciurile in cizmele mele.
– Lasa-le acolo, se descurca el! Are experienta si stie exact cum sa procedeze!
– Tie nu o sa iti lase prea multe bomboane, nu incap in ghetele tale. De ce nu iti aduci si o pereche de cizme, sa aiba mai mult loc Mos Nicolae? Daca vrea sa iti aduca fructe, cum face? Nu incap! Nici nu ti-ai desfacut nodul la sireturi…
Imi doresc sa se faca seara mai repede, deja nerabdarea ei este mare si tirul intrebarilor pe masura. Simt nevoia sa ma relaxez putin inainte de a veni Mosu’. Il anunt si pe tatal ei despre intentiile mele si decidem ca ar putea iesi doar ei doi sa se plimbe putin prin vremea mohorata de afara, inainte de marele eveniment al serii.
Pret de cateva minute aud din cealalta camera franturi de cantecele si de rugaminti de a se imbraca si cateva nu-uri. Apoi se face liniste, se aude usa trantindu-se si raman singura, singurica in toata casa! Astept putin, sa fiu sigura ca au plecat, apoi ies din camera. Pe masa din sufragerie gasesc un bilet, scris de manutele ei mici si dragalase:
“NOI AM PLECAT SI O SA NE INTOARCEM”
Nu sunt sigura cui i-a scris, mie sau lui Mos Nicolae…
The rocket book by Peter Newell
We continue the serie of events related to Hallowen with a tricky business: launching a rocket in the basement of a 21 floors building! In 1912’s New York, after the janitor’s son lits up a rocket that goes up ‘til it reaches the top flat.
It is not SF, nor a dream of mine; it is not even a TV commercial or animation. It is the “Rocket book” by Peter Newell, one of the fathers of children illustrated books.
I believe that in every aspect of life we need to look up to the pioneers and the ones that took things at the highest level.
In the world of children illustrated books, Peter Newell is one of them. He illustrated Mark Twain and Lewis Caroll, to name two of the famous writers he worked with. What I loved the most about this book is the attention he paid to details, the expresivity of his characters and the ability to create a scene without overloading the illustrations. And the use of objects and words that are now lost from our homes and vocabulary.
It is a book to have and to read, at any age, I would say.
My 7 yo daughter had an interesting reaction to the book. She asked me why all the people in the book were so amazed and had eyes so big. And then she wondered what it would happen if we lit rocket in our building’s garage 🙂
I didn’t respond the obvious, that we would fly from there as soon as the rocket in the book did…
All-Hallows-even
Or should I just write Hallowen?
Until a few years back, I didn’t knew much about this celtic celebration of the deads. It was the movies and my daughter who gave the only meaning to this evening: we would dress in costumes, carve a Jack-o-lantern pumpkin and go “trick or treat”. Because throwing a Hallowen party in the pandemic it can be a little … tricky.
We are orthodox, not by choice, but by birth and we celebrate the deaths in the last Saturday of October. And we have some similar traditions for this evening too: we light candles ( not in pumpkins) and we prepare some food ( not only candies) to give away ( to treat). And we go to the cemetery and we light a candle to the graves of our relatives or friends that are no longer with us. We remember them and we celebrate their live. It’s the “Saturday of the deaths”
This year we kept the tradition: we made a pie, found a witch ( a small and very pretty one) and we carved a scary faced pumpkin. We took the little witch and the pumpkin and we went trick or treat.
We had some dinner and the story says that the pumpkin didn’t return home with us…
Lampa muscata de caine
Stam intinse pe pat si povestim. Eu ii spun ca in casa in care ne aflam acum a locuit mai demult un catel. Ar vrea sa aiba si ea un catel, dar stie ca doar cand ne vom muta intr-o locuinta la curte va putea avea unul. Dar asta nu inseamna ca nu ii plac in continuare toate istorisirile, povestile sau interactiunile cu caini si catei. Bunicii ei au de cateva luni un pui de caine tare dragalas si nazdravan si se bucura mereu sa se uite la filmuletele cu aventurile micului patruped.
La un moment dat imi zice:
⁃ Mami, din lumanarea noastra a muscat un caine!
⁃ Care lumanare, frumoasa mea?
⁃ Asta de deasupra patului!
⁃ Asta este o aplica!
⁃ Da, lampa asta, vezi? E muscata de caine! Uite acolo!
⁃ Si cum crezi tu ca a ajuns un caine pana sus acolo sa poata musca din ea?
⁃ S-a urcat pe o scara?
⁃ Ma intrebi sau banuiesti?
⁃ Eu nu banuiesc! Eu vad acolo o muscatura de caine si iti spun! Nu ma crezi, uita-te tu singura!
Ma uit, mai mult amuzata de imaginea unui caine atat de aventuros si de curajos care, dupa ce s-a catarat pe o scara atat de inalta, mai are chef sa si muste din lampa… Si imi aduc aminte de cainele meu din copilarie care imi rodea caietele de teme si manualele. Iar profesoara nu ma credea niciodata cand ii spuneam ca el a ros tema la mate.
Dar micuta mea are dreptate: lampa noastra chiar arata de parca a muscat un caine din ea! Ii raspund si mai amuzata:
⁃ Uite vezi, de asta nu vreau eu sa avem un caine. Daca se dezechilibreaza si cade de pe scara cand se urca el acolo sus sa muste din lampa?
⁃ Mama, cainii nu se urca pe scara!!! Am spus si eu o poveste! Lumanarea aia am stricat-o eu cand am aterizat de pe luna mica! Prin tavan am aterizat cand s-a stricat racheta, ai uitat?
N-am uitat, cum sa uit tocmai povestea aterizarii ei de pe luna mica? I-am scris si o carte, tocmai pentru a nu uita niciodata cum a venit ea in lumea asta a noastra, unde uneori adultii uita sa mai creada in povesti…
Sfanta iubirii
Este onomastica domnisoarei noastre dragi, fetita care a venit de pe luna mica. Se joaca cu tatal ei in timp ce eu ii pregatesc in secret un tort de clatite. Nu stiu reteta exacta pe care o folosesc Pettson si Findus, personajele indragite din cartile lui Sven Nordqvist, dar sper sa ii fac o surpriza placuta.
Il ornez, improvizez un soi de lumanare si o chem sa sufle in ea. Emotionata, isi pune o dorinta si apoi sufla. Ne asezam in jurul mesei sa savuram fiecare din felia de tort impartita de tati.
⁃ Mami, azi e sfanta mea, nu?
⁃ Da, iubito! Este sfanta ta.
⁃ De ziua mea adevarata facem noi doua un tort adevarat?
⁃ Desigur! Dar asta nu e tort adevarat?
⁃ Este… dar tot clatite sunt. Clatite pot manca oricand, nu doar de ziua mea… Urmatorul sfant al cui e?
⁃ Al meu cred, ii raspunde tati. Si apoi urmeaza ziua ta de nastere.
⁃ Si sfanta lui mami cand e? Mami ce sfanta are?
Pufnesc in ras la gandul unei sfinte cu numele meu. Domnita poate, dar nu sfanta.
⁃ Mami nu are o sfanta, ma scoate tatal ei repede din incurcatura. Ea are doar zi de nastere.
⁃ A fost ziua ei de nastere! I-am desenat o felicitare si am mancat tort la terasa. Dar vreau sa aiba si mami o sfanta. Daca nu este o sfanta cu numele ei, va fi sfanta iubirii! Ea ne iubeste cel mai mult pe lumea asta si are grija de noi. Vrei mami, sa fii sfanta iubirii?
Sunt oameni care stiu exact ce vor fi cand vor fi mari. Altii isi doresc sa fie piloti sau doctori. Unii se nasc cu talente si abilitati de genii. De conducatori, lideri sau campioni.
Eu nu stiu ce altceva mi-as fi putut dori sa fiu in viata asta. Ma bucur doar ca sunt mama fetitei asteia minunate si ca de acum am si eu o sfanta, cea mai importanta dintre toate: sfanta iubirii.
little humans 