Este onomastica domnisoarei noastre dragi, fetita care a venit de pe luna mica. Se joaca cu tatal ei in timp ce eu ii pregatesc in secret un tort de clatite. Nu stiu reteta exacta pe care o folosesc Pettson si Findus, personajele indragite din cartile lui Sven Nordqvist, dar sper sa ii fac o surpriza placuta.

Il ornez, improvizez un soi de lumanare si o chem sa sufle in ea. Emotionata, isi pune o dorinta si apoi sufla. Ne asezam in jurul mesei sa savuram fiecare din felia de tort impartita de tati.

⁃ Mami, azi e sfanta mea, nu?

⁃ Da, iubito! Este sfanta ta.

⁃ De ziua mea adevarata facem noi doua un tort adevarat?

⁃ Desigur! Dar asta nu e tort adevarat?

⁃ Este… dar tot clatite sunt. Clatite pot manca oricand, nu doar de ziua mea… Urmatorul sfant al cui e?

⁃ Al meu cred, ii raspunde tati. Si apoi urmeaza ziua ta de nastere.

⁃ Si sfanta lui mami cand e? Mami ce sfanta are?

Pufnesc in ras la gandul unei sfinte cu numele meu. Domnita poate, dar nu sfanta.

⁃ Mami nu are o sfanta, ma scoate tatal ei repede din incurcatura. Ea are doar zi de nastere.

⁃ A fost ziua ei de nastere! I-am desenat o felicitare si am mancat tort la terasa. Dar vreau sa aiba si mami o sfanta. Daca nu este o sfanta cu numele ei, va fi sfanta iubirii! Ea ne iubeste cel mai mult pe lumea asta si are grija de noi. Vrei mami, sa fii sfanta iubirii?

Sunt oameni care stiu exact ce vor fi cand vor fi mari. Altii isi doresc sa fie piloti sau doctori. Unii se nasc cu talente si abilitati de genii. De conducatori, lideri sau campioni.

Eu nu stiu ce altceva mi-as fi putut dori sa fiu in viata asta. Ma bucur doar ca sunt mama fetitei asteia minunate si ca de acum am si eu o sfanta, cea mai importanta dintre toate: sfanta iubirii.