Ep.1 Un apropiat al copilului face o boala contagioasa

Nu o sa incep aceasta serie cu “Ce sa faci daca in scoala copilului tau are loc un atac armat”. Desi urmaresc cu absoluta indignare si spaima tot ce se intampla, cum niste copii cu multe nevoi nespuse ajung sa agreseze letal alti copii, mi-as dori sa fie inca departe de noi astfel de cazuri. Stiu, nu sunt chiar asa departe…

Voi dedica primul episod unui alt subiect actual, de sezon: bolile contagioase la copii.

Mai tineti minte cu siguranta desenele animate cu Tom si Jerry, mai ales episodul in care lui Jerry ii apar zeci de bubite rosii. Si cum dragul de Tom, dupa ce se spala energic de toti posibilii virusi transferati de pe micutul corp al lui Jerry, deschide usa cabinetului cu medicamente din baie si inghite tot ce gaseste acolo. In speranta ca va scapa, ca lui ii va fi bine. Dar nu ii este…

Ei bine, cam aceasta este reactia mea initiala cand unul dintre noi pateste ceva. Dupa care, cumva, nu stiu cum, intervine ratiunea sau modul de supravietuire si fac tot ce ar trebui sa fac in acea situatie.

Daca dupa terminarea perioadei periculoase pentru cel drag corpul meu cedeaza si el epuizat de toata starea de veghe sa nu intrebati, este un subiect aparte 🙂

Ati ghicit, despre varicela voi scrie astazi. Copil fiind, ca majoritatea celor de varsta mea, am facut o forma a bolii cu destul de multe eruptii, ale caror cicatrici au fost vizibile multi ani dupa. Eram peltica pe atunci si le povesteam tuturor dupa ce s-au vindecat eruptiile mele ca am avut “batat de bant”

Vaccinul antivaricela se comercializeaza din 1984, iar din 2012 UE recomanda utilizarea lui ( nu este inclus in schema de vaccinare obligatorie). Se administreaza 2 doze copilului sanatos, cu speranta ca daca va contacta boala sa aiba o manifestare simptomatica usoara. De fapt vaccinul ofera o protectie de 95% impotriva formelor medii de boala si de 100% impotriva formelor severe.

Cum nici eu si nici sotul meu nu credem in toate teoriile posibile si imposibile ale conspiratiilor mondiale, fiica noastra este vaccinata. De-a lungul timpului, de cel putin 2 ori pe an, unii dintre prietenii sau colegii ei de gradinita sau scoala au contactat boala. Am trecut de fiecare data prin diverse stari, am sperat, ne-am contrariat la lipsa de empatie si educatie civica a unor parinti si am mers mai departe. Ce alta solutie am fi avut?

Din experientele noastre cu varicela si cu alte boli ale copilariei au ramas insa niste concluzii importante si, in speranta ca cineva le va gasi utile, voi enumera cateva dintre ele:

1. Pe cat posibil, un copil sanatos si cu aviz pozitiv din partea medicului de familie sau medicului pediatru, ar trebui vaccinat conform schemei nationale de vaccinare. Balanta risc versus beneficiu inclina foarte tare spre cel din urma. Unele tipuri de vaccinuri sunt mai dificil de procurat sau trebuie achitate de catre parinte, dar este un efort ce merita facut. Si pe care recomand sa il faceti. Pentru a feri de suferinte si chinuri inutile atat copilul, cat si pe cei ce ar trebui sa il ingrijeasca in caz de boala.

2. Un copil cu febra sau cu stare generala proasta este indicat sa stea acasa, minim 24h de la disparitia simptomelor sau a febrei. Este o datorie fata de propriul copil, de a nu il expune la noi surse de virusi dar mai ales este o datorie civica, fata de comunitatea in care traim. Ceilalti parinti sunt si ei oameni, au aceleasi nevoi si probleme. Cadrele didactice au uneori in grija lor zilnica si cate 20-30 de copii; o posibila imbolnavire a lor cauzata de boala copilului nostru ar perturba programul unei intregi clase sau unitati de invatamant. Expresia “The greater good” se aplica si in acest caz. Izoland un copil bolnav protejam zeci sau poate sute de alti copii. Nevinovati.

3. Corpul copiilor are nevoie de imunizarea naturala si oricat de dureros poate fi gandul acesta pentru un parinte, contactul lui cu anumiti virusi poate fi benefic pentru el.

4. Persoana care raspandeste virusul nu are nicio vina; de obicei este un copil tare mic, care nici nu cunoaste etapele transmiterii unei boli contagioase. Si ultimul lucru de care are nevoie un bolnav este marginalizarea sau criticile si cuvintele negative adresate de cei din jurul sau.

5. Ca in orice alta boala cu transmitere comunitara, igiena mainilor este cea mai importanta. Daca ne invatam copii inca de mici sa se spele pe maini dupa ce vin de la joaca si mai important, inainte de masa, sansele de a contacta boli contagioase scad foarte mult.

6. Cateva lucruri simple, pe care cei mici le pot invata prin repetitie si puterea exemplului, pot face o mare diferenta in transmiterea sau evolutia unei viroze. Aratati-le asadar copiilor cum sa tuseasca si sa stranute in batista sau in interiorul cotului; sa isi sufle nasul; sa nu imparta mancarea sau vesela cu ceilalti; sa se spele pe maini dupa ce merg la toaleta.

7. Un copil bolnav, dar care este activ, are un tonus bun si isi doreste sa faca diverse activitati recreative trebuie incurajat sa le faca, in confortul casei sau camerei sale.

8. Dupa orice forma de suferinta, corpul uman, slabit, are nevoie de timp si odihna pentru a se reface. Oferiti-le din plin, daca puteti. Niciun cadru didactic din lume nu va fi atat de neintelegator incat sa ceara reintroducerea foarte devreme in colectivitate. Copilul aflat in recuperare la domiciliu poate face activitatile si temele indicate de profesorii sai, in ritmul impus de starea lui de sanatate.

9. Daca starea de sanatate a copilului se inrautateste sau considerati absolut necesar, duceti-l la medic. Daca insa poate fi tratat acasa, in confortul si siguranta propriei case, este de preferat sa nu fie expus inutil altor surse de virusi, bacterii, stress si oboseala cauzate de asteptarea la camerele de garda sau sectiile de urgenta pediatrica.

10. Sunteti parintele copilului dumneavoastra. Il cunoasteti cel mai bine din intreaga lume si stiti cum reactioneaza in diverse situatii. Lasati instinctele si nu frica sau panica de moment sa va ghideze. In final totul va fi bine.