de Nina Cassian, ilustratii de Andrei Tache, editura Frontiera, 2021

“… E usor a scrie versuri

Cand nimic nu ai a spune…”

Vedem asta peste tot; este de ajuns sa deschidem un manual sau un auxiliar pentru invatamant primar si gasim nenumarate astfel de exemple. Ce nu este deloc usor este sa scrii versuri pentru copii care chiar sa le spuna ceva. Ceva care ramane, zi dupa zi; care le provoaca mintea si inima sa isi imagineze, sa viseze si sa se emotioneze. De aceea nu a fost si nu va fi deloc usor pentru cineva sa egaleze maiestria cu care a scris Nina Cassian. O femeie atat de talentata si de pasionata de viata, incat nu ai cum sa nu simti asta in fiecare vers.

Poeziile ei sunt preferatele noastre; le citim cu nesat, asteptam mereu sa vedem ce se va intampla cu personajele si radem mult, foarte mult!

“Roscata-ca-Arama si cei sapte soricari” nu a fost o exceptie. Am ras si am urmarit povestea catelusilor, intrebandu-ne mereu ce o fi patit Trigon de ne tine autoarea in suspans atatea capitole! Cu siguranta ne-au scapat multe intelesuri ascunse, la fel cum s-a intamplat si la prima lectura a cartii “Povestea a doi pui de tigru, numiti Ninigra si Alegru”. Caci istoria spune ca numitul Alegru ar fi fost in fapt un cu totul alt personaj cu dificultati de vorbire…

Revenind la Roscata, am descoperit cu multa placere ilustratii cu care nu eram obisnuiti. Linii simple, clare, desenate de un fauritor. Nu il cunosc pe Andrei Tache si din pacate nici opera lui nu o cunosteam pana acum. Promit sa repar asta. Deocamdata ne-am bucurat tare ca am “dibuit” ce culoare are sugiucul.

Apreciez ca editura Frontiera face toate aceste eforturi de a nu lasa garda jos. Garda calitatii si a valorii literare. Mereu, neobosit, ii expune pe cei mici si pe cei mari la lucrari de exceptie. Intr-o incercare de a compensa ce sistemul nu poate face.

De la “Sistemul nervos, sistemul bucuros” pana la “Dejunul unei frunze”, carte premiata national si international. Lucru valabil si cu toate aparitiile de exceptie ale editurii din 2021. Pe care mi le imaginez ajunse in toate casele si in toate clasele. Pentru a fi citite impreuna. Pentru a avea copiii nostri acces mai usor si la astfel de capodopere. Poate asa vom avea norocul sa cunoastem un nou Eminescu sau o varianta moderna a limbii “sparga”.

Macar astazi, de Ziua Internationala a cititului impreuna, vreau sa imi imaginez ca asa va si fi. Si ca vom trai cu totii fericiti pana la … sfarsit!