Toamna se numara bobocii

Si frunzele ruginii si cele aurii. Si roadele viilor si ale pomilor, gradinilor si ogoarelor.

Se numara stropii de roua gasiti dimineata pe firele de iarba, pe frunzele si pe crengile copacilor. Se numara razele de soare ce inca ne intampina cu caldura. Se numara pupicii primiti cand plecam dimineata din casa si mai ales pupicii primiti cand ne intoarcem acasa.

Se numara, cu multa grija si atentie pentru a nu scapa niciuna, imbratisarile celor dragi.

Si zambetele oferite cuiva care poate a uitat cat de minunat este sa ti se zambeasca. Cuiva care poate ar vrea sa zambeasca mai des, dar nu are cui. Toamna se aduna toate amintirile zilelor de vara, una cate una, pentru a retrai toata emotia si incantarea de atunci.

Cand toate roadele au fost stranse, cele mai de pret se pun bine in cutiute mici si se pastreaza pentru iarna. Pentru zile mohorate, cand razele soarelui nu mai ajung la noi. Pentru zilele ploioase, cand caldura unei imbratisari va sterge toti stropii reci de ploaie. Pentru prima ninsoare, cand bem o cana de ceai cald si aromat in fata unui album cu poze.

Toamna se numara prietenii noi, dar si prieteniile vechi. Se numara aventurile ramase de explorat. Se fac planuri si vise si se gandesc noi experiente ce vor astepta cuminti sa fie traite. Toate, absolut toate. Pentru ca inainte de a inchide inventarul anului trecut se bifeaza mereu si aventurile ramase pe lista.

Si da, toamna se numara bobocii, mugurii de viata noua, de aventuri noi, de noi si noi inceputuri. De gradinita, de scoala, de liceu, de serviciu.

In fiecare toamna avem norocul unui nou inceput. Hai copile spune, ce nou inceput te asteapta toamna asta?

La cules

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s