Lecturi de vacanta: Podul catre Terabithia

de Katherine Paterson

Ieri am terminat de citit aceasta carte minunata, distinsa cu Medalia Newbery, Lewis Carol Shelf Award si Le Grand Prix des Jeunes Lecteurs. Este prima carte pe care o citim fiicei noastre in care un personaj principal nu are parte de un sfarsit fericit.

Apoi am urmarit si ecranizarea din 2007 a cartii, Bridge to Terabithia. Este cred prima ecranizare a unei carti despre care fiica mea spune ca a impresionat-o mai putin decat lectura cartii. Adultii insa au avut o alta parere 🙂 Mai ales ca s-au varsat si cateva lacrimi… Filmul se poate inca viziona pe HBOmax, pentru cei care nu l-au vazut inca.

Povestea imaginata de Katherine Paterson ne-a atras inca din descrierea cartii, cea de pe coperta a IV-a. Si cu fiecare pagina si apoi capitol parcurs, aventurile celor doi protagonisti au devenit din ce in ce mai captivante. Jesse Aarons este fara doar si poate un campion. Baiatul care a avut norocul sa isi gaseasca stralucirea, aceea de a fi cel mai rapid alergator. Inconjurat de prezente feminine dominante, el gaseste ceva-ul care sa il distanteze. Toate acestea pana cand destinul i-o prezinta pe Leslie Burke, o domnisoara care poate oricand concura si castiga in fata oricarui baiat, fie el si cel mai rapid alergator din clasa a V-a. Prietenia lor va depasi granitele pamantesti si imaginatia ii va duce intr-o lume doar a lor, Terabithia. Unde ei vor fi soarele si luna, regele si regina.

Asta pana cand destinul decide din nou pentru Jesse: de data aceasta ca a venit timpul sa i-o smulga pe Leslie din universul lor perfect. Va ramane doar el, acum devenit mai bun si mai curajos si mai atent la nevoile celor din jur, sa continue povestea inceputa in Terabithia.

Prieteniile sunt un dar, nu un drept. Sunt rare si ne aduc fluturi in stomac si uneori dureri de cap. Insa norocul de a gasi, mai ales copiii find, un suflet pereche care sa ne insoteasca in toate aventurile ce ne asteapta, este foarte rar si trebuie pretuit toata viata. Chiar daca la un moment dat drumurile se despart sau apropierea fizica nu mai este posibila. Amintirile vor ramane mereu intiparite in memoria noastra, la fel ca toate lucrurile pe care am avut sansa sa le descoperim impreuna cu prietenii nostri.

Povestea a doi pui de tigru, numiti Ninigra si Alegru de Nina Cassian – recenzie de carte

Despre Nina Cassian este o mare onoare sa scriu. A fost o mare onoare sa o si citesc. Pentru ca Nina Cassian a fost si va ramane una dintre cele mai cunoscute si talentate poete din Romania. Si eseista, traducatoare, compozitoare. Si pentru ca a fost poate una dintre cele mai cunoscute si apreciate autoare romance in strainatate. Daca nu pentru operele ei, macar pentru viata sentimentala mult prea tumultoasa pentru “criticii” acelor timpuri.

Povestea a doi pui de tigru, numiti Ninigra si Alegru este un poem in unsprezece capitole, aparut pentru prima oara in 1969. Cartea a fost reeditata in 2010 la Ed. Cartile Tango si apoi in 2018, la editura Frontiera, beneficiind de ilustratia semnata Karda Zenko, cunoscuta publicului roman din colaborarea cu Alec Blenche, Eniko Szabo, Ioana Chicet Macoveiciuc sau datorita ilustratiilor realizate pentru revista Fabulafia.

Povestea celor doi pui de tigru, numiti Ninigra si Aligru este un omagiu adus povestii de dragoste dintre autoare si sotul ei, Al.I. Stefanescu, poveste care a durat 36 de ani, pana la moartea acestuia.

Inainte de orice alt merit, istorisirea aceasta frumos mestesugita este compusa in versuri foarte expresive, cu rime si sensuri ascunse, dar care insa ii captiveaza pe micii ascultatori.

Am urmarit-o pe autoare, intr-o inregistrare video din arhiva TVR, recitind celor mici povestea puilor de tigru. Ce voce impunatoare si ce prezenta! M-a fascinat cu totul, atata stapanire de sine si cunoastere a propriei valori rar intalnite.

Cartea ii are ca eroi pe doi pui de tigru unul mai diferit ca celalalt, dar care totusi se intalnesc undeva in jungla si vor ramane prieteni pe viata. Autoarea ne povesteste peripetiile prin care trec cei doi pui, ratacirea lor prin jungla, rapirea Ninigrei de catre maimute, aventurile lui Aligru prin mlastina, perioada in care Ninigra este prizoniera imparatesei Miorlau si a cetei ei de pisici, evadarea si regasirea lor la iarmaroc.

Ca orice poveste frumoasa are un final pe masura, care ni se dezvaluie abia in epilog: cei doi eroi vor ramane impreuna, vor face o nunta ca in … povesti si vor avea 10 pui mititei.

Asadar totul este bine cand se termina cu bine. Si aici se termina si recenzia mea.

Daca ati citit-o, sa va fie de folos si va spun doar atat: Mersigru!

Povestea a doi pui de tigru, numiti Ninigra di Aligru