Lisabet si bobul de mazare

de Astrid Lindgren, ilustratii de Ilon Wikland
Editura Cartea Copiilor, 2023

Poate cele mai indragite surori din literatura pentru copii sunt Madicken si Lisabet Nilsson, personajele portretizate desavarsit de Astrid Lindgren. “Lisabet si bobul de mazare”, aparuta recent la Cartea Copiilor, a devenit imediat una din cartile preferate ce descriu pataniile nazdravanelor surori ce traiesc in Junibacken. Junibacken este din 1989 si un parc tematic dedicat cartilor si povestilor magice scrise de celebra autoare si una dintre cele mai vizitate atractii turistice din Suedia. Astrid Lindgren s-a implicat foarte mult in realizarea si definitivarea conceptului acestui parc, pe care l-a imaginat ca un spatiu menit sa promoveze literatura si povestile pentru copii.

Despre Madicken, sora mai mare, ati citit deja prin ce peripetii a tot trecut. Lisabet, in calitate de sora mai mica, o urmareste peste tot pe Madicken. Asta pana intr-o zi de joi, doar una, caci nu in fiecare joi isi indeasa Lisabet boabe de mazare in nas. Care acum trebuie sa si iasa, pana nu infloreste o noua planta de mazare tocmai in nasul micutei Lisabet. Trimise de mama lor la doctor, pentru extractia incapatanatului bob de mazare, cele doua surori au parte de tot felul de aventuri care mai de care mai neasteptate. Pentru ca o nenorocire nu vine niciodata singura, Madicken va ajunge si ea pacienta doctorului Berglund. Tot pentru o problema … nasoasa.

Umorul desavarsit dozat, modul captivant in care curge povestirea, faptul ca iti poti imagina mereu personajele in timp ce fac diverse activitati sau isi pregatesc “terenul” pentru noi aventuri si ca intamplarile lor, desi deloc banale, par atat de credibile si de reale, toate la un loc poarta semnatura de neconfundat a talentatei scriitoare suedeze. Pentru ca doar un autor de un asemenea calibru poate detine toate secretele si talentul necesar pentru a crea povesti magice, ce vor dainui si bucura milioane de cititori, mari si mici.

Copiii minunati, viitorul

Dupa amiaza de toamna in Bucuresti, in a treia zi dupa ce unul dintre sensurile de mers ale singurului pod ce traverseaza liniile de cale ferata a fost inchis. Blocaj total, masini ce se inghesuie in fiecare cm ce se elibereaza. Claxoane si nervi si frustari. Imi este clar, nu voi putea ajunge la timp unde am de ajuns, desi am plecat cu o ora inainte. Reusesc sa depasesc zona blocata si ajung pe o straduta mai libera din Cotroceni. Ma opresc la semafor si ma uit in jur. Pe trotuarul din dreptul meu, un baietel de 10-11 ani merge agale, citind dintr-o carte. Ma uit din nou la el; oare sigur e o carte? Ce copii mai citesc in ziua de azi? Si pe strada?! In spatele lui, mergand la fel de incet si netulburate de toata aglomeratia din care am scapat de putin timp, vin o fetita si bunica ei. Fetita citeste si ea! M-as da jos din masina sa ii imbratisez, dar s-a facut verde si trebuie sa plec. Eu am de ajuns undeva si deja am intarziat. Insa ei, copilasii aceia minunati, imi dau speranta ca totul nu e pierdut. Ca mai avem o sansa la normalitate si ca mai exista si copii preocupati de educatie si de frumos, de activitati placute, linistite, fara tipete si agresiuni catre cei din jur.

Copiii astia minunati sunt viitorul si aripile lor vor zbura cat de sus vor putea, pentru ca sunt puternice si rezistente.

Imagine preluata: a book fairy

Ziba came in a boat


de Liz Lofthouse, ilustratii de Robert Ingpen
Editiones Loguez, 2008 (editia in spaniola)

Caut de ceva timp aceasta carte scrisa de Liz Lofthouse, “Ziba came on a boat”. Mai ales de cand am aflat ca este ilustrata de unul dintre cei mai talentati si prolifici artisti inca in viata, Robert Ingpen. Nu am avut noroc sa gasesc varianta in engleza, asa ca ne vom delecta cu cea in spaniola.
Povestea are la baza aventurile unei familii de refugiati afgani, mai exact ale micutei Ziba si ale mamei ei. Cartea a luat nastere ca urmare a activitatii de voluntariat pe care autoarea a desfasurat-o in Hazara, o comunitate de afgani refugiati in Perth, Australia. Dar poate fi la fel de bine povestea oricarui copil ce isi lasa in urma traditiile si tara si casa pentru a supravietui si a putea trai liber.

Flecaretii, aventuri cu Pettson si Findus

Sau cum un marketing bun aduce vizitatori in cinematografe

Avem absolut toate cartile din seria cu Pettson si Findus. Si calendare, magneti de frigider, jocuri si figurine. Cum puteam sa lipsim de la noul film aparut in cinematografe pe 25 august? Nu puteam, desigur!

S-a intamplat ca in acea dimineata, toate cele 15 bilete vandute la reprezentatie la care am ales sa mergem sa fie unele in spatele altora, pe 4 randuri. Si in rest, nimic, doar scaune goale in toata sala. Asa ca nu am scapat de mirosit papucei si sandalute si de zgomotul suav al pop-cornului mestecat ca la maraton, cine il termina primul.

Filmul are 5-6 minute in care da, apar si cele doua indragite personaje, Pettson si Findus. Restul de 70 si ceva de minute este o alta istorie, o alta aventura. A acestor personaje numite flecareti, care sunt nevoiti sa isi gaseasca o noua locuinta pentru tot clanul lor.

Si nu ar fi putut reusi asta fara ajutorul micutului Smarto, un flecaret cu cateva probleme senzoriale si de vorbire. In rest, curajos si istet cat incape.

Asadar, daca sunteti foarte pasionati de aventurile flecaretilor, puteti merge la film. Daca insa vreti sa ii vedeti pe Pettson si Findus, nu acesta este filmul la care sa mergeti. Zic si eu, cinefil de vacanta si mare iubitor de carti cu Pettson si Findus.

J’ai le droit d’aimer les livres ( et le chocolat!)

de Alain Serres, cu ilustratii de Aurelia Fronty

Ilustratoarea franceza Aurelia Fronty a colaborat cu cele mai mari case de moda din lume. De la design si picturi murale, la ilustratii si carti pentru copii, talentul ei este de neegalat.

Una dintre cele mai recente carti pentru care a ilustrat este aparuta in 2023 si incearca sa ii apropie pe copii de lectura. Pentru ca daca tot au dreptul fundamental la educatie, cultura si carte, de ce sa nu fie carti minunate si dulci, precum ciocolata 🙂

Cititul este una dintre cele mai mari pasiuni pe care o fiinta umana o poate avea. Cititul aduce mai aproape oameni si locuri cu care greu ne putem intalni fizic. Lumile care se deschid intre paginile unei carti ofera informatii si adevaruri la care doar prin intermediul lor putem avea uneori acces.

Copiii invata sa citeasca de mititei. Unii, cei mai norocosi dintre ei. Si isi fac prieteni acolo in universul cartilor si se imagineaza eroi de tot felul. Afla povesti despre lumi si personaje demult apuse, sau doar inchipuite. Ele inca nu au fost, dar poate vor veni.

Copiii au dreptul sa citeasca o carte frumoasa si noi adultii din viata lor suntem responsabili sa le-o oferim, chiar daca eforturile sunt mari. Pentru ca, nu-i asa, recompensele sunt pe masura. Si dulci ca o patratica de ciocolata. Enjoy!

Cine locuieste aici?


de Laura Pamfiloiu, ilustratii de Kim Amate
Fabulafia, 2021

Ce alt titlu mai potrivit pentru o zi de toamna decat acesta?
Recunosc, la momentul aparitiei, ceva m-a impiedicat sa cumpar cartea. Daca este prea mica? m-am gandit. Nu este 🙂 Este o carte pentru toate varstele, o carte al carui personaj principal este da, inca destul de mic incat incape tot in imbratisarea mamei sale. Dar asta nu inseamna ca nu este destul de curajos si dornic de cunoastere incat sa cutreiere lumea pentru a afla raspunsuri si adevaruri cautate.
Scrierea Laurei Pamfiloiu merge manusa cu ilustratia lui Kim Amate. Povestea curge lin, ca un cantec duios. Este o carte desavarsita, pana in cele mai mici detalii. Sunt convinsa ca aparuta in orice alta tara in care literatura pentru copii are locul de cinste bine meritat, aceasta carte ar fi fost un best-seller.
Ce m-a impresionat mai mult decat cartea in sine a fost reactia copilului meu dupa ce a citit-o. A venit la mine, s-a cuibarit printre bratele mele si a soptit incetisor, ca un secret doar pentru noi: tu-tu, tu-tu.

Daca vreti sa mai prelungiti vacanta copiilor, cartea aceasta poate oferi cateva clipe de magie. Enjoy!

MINA, Museum of Immersive New Art

Astazi am reusit o premiera: sa intram primele in noul spatiu MINA, cel mai mare muzeu de arta interactiva din Sud-Est-ul Europei.

Proiectia actuala cuprinde doua parti, prima avand la baza opera lui Gustav Klimt si a doua dedicata lumii subacvatice.

Spatiul este unul al trairilor senzoriale complexe. Adica este o idee buna sa va asezati jos, desi nu sunt scaune, daca simtiti ca ametiti cand vi se pare ca trec pestisori pe sub voi 🙂

A fost interesant, de la primul gand cand a inceput proiectia (hai sa plecam!) pana la final ( mi-a placut mami aici, bine ca nu am plecat!)

Mici stangacii, ca la orice prima reprezentatie, sunt sigura ca se vor remedia in zilele urmatoare.

O sa las cateva imagini pe care am reusit sa le iau sa va introduca in atmosfera locului.

Ce mi-as fi dorit: ca cei mici sa beneficieze de o reducere la pretul biletului. Si de o coloana sonora adecvata nivelului de decibeli pe care urechiusele lor mici il poate suporta.

Si a mai fost o chestie care nu credeam ca isi mai are locul in acest secol, cel putin nu intr-o institutie de arta. Moderna. Pentru “grupuri” de minim 4 persoane se ofera o reducere. Nu stiu cat este aceasta reducere, recunosc ca nu m-a interesat, eram doar eu si fiica mea. Noi am rezervat bilete online cu pret intreg, copiii nu beneficiaza de reducere ( inca, sper). Dar in fata noastra, la intrare, cat am asteptat deschiderea, se formau “grupuri” de cate 4 necunoscuti pana la momentul intrarii in muzeu, pentru a putea beneficia de reducere. Oi fi eu de moda veche, dar parca imparteala asta nu e si pentru caini si pentru catei …

The amazing and true story of Tooth mouse Perez

de Ana Cristina Herreros, ilustratii de Violeta Lopiz

Enchanted Lion Books, NY, 2023

Este o vorba, “Parinti, ascultati de copii!” . Sau poate nu e… Eu am ascultat de copil care imi tot povestea despre El ratoncito Perez, am cautat referinte despre el si asa am ajuns la aceasta carte. Pentru ca este ilustrata de Violeta Lopiz, care a ilustrat si “The forest” si a carei ilustratie imi place mult, am cumparat-o si astazi a ajuns la noi, asa ca m-am gandit sa va fac si voua cunostinta cu ea.
Legenda lui ratoncito Perez se spune ca are la baza o legenda franceza despre La bonne petit souris. Ambii soricei ar fi responsabili de colectarea dintilor de lapte ai copiilor, in locul lor lasand sau nu diverse daruri. Unele nu sunt fizice, copiii nu le pot vedea, asa cum aflam si din aceasta poveste. Insa asta nu inseamna ca nu sunt pretioase; bunaoara atunci cand isi pierd un dinte de lapte, copiii primesc in schimb darul cresterii, au devin deja destul de mari sa aiba dinti de adulti.

A fost o lectura interesanta, care nu a demontat alte legende sau personaje imaginare, precum The tooth fairy. A avut rolul sa imbogateasca lumea asta fantastica a personajelor legendare atat de iubite de copii, despre a caror existenta ei nu pot spune cu certitudine nimic, insa cu totii cred in ele. Pentru ca, asa cum spune si Chris Van Allsburg in Expresul Polar, atat timp cat mai auzim clinchetul clopotelului, suntem inca si noi copii.

Cele trei intrebari


dupa o poveste de Lev Tolstoi,
Text si ilustratii de Jon J. Muth

Cartemma, 2023

Autorul colectiei “Zen Shorts”, Jon J Muth, acum in traducerea Laurei Frunza, le prezinta copiilor, prin puterea exemplului, ce considera el a fi mai important: timpul prezent si sa fii bun cu ceilalti.

A funny thing happend after school…


de Davide Cali si Benjamin Chaud

Chronicle books LLC, 2023

De la simpaticii si talentatii autori, Davide Cali si Benjamin Chaud, o noua povestioara haioasa despre lungul drum si ratacirea prin galaxii indepartate a temelor pentru acasa.
Lectura nerecomandata celor carora nu le-a molfait cainele niciun caiet sau niciun manual pana acum 🙂 Glumesc desigur, este o lectura pe care o recomand tuturor, cu mult drag!