Un peste pentru Luna

Un peste aparut de nicaieri, in lumina lunii, devine partenerul de joaca al fetitei Luna. In incercarea ei de a il ajuta sa se intoarca in lumea lui, fetita porneste intr-o calatorie palpitanta. In care isi înfruntă frici si neliniști personale, dar este nevoita si sa il apere pe ciudatul sau vizitator de fricile si neliniștile oamenilor care il intalnesc. In dorinta de a ii reda vastul ocean unde sa poata inota din nou liber, alege sa il duca acolo noaptea. Insa pestisorului nu apa oceanului ii lipsea, ci … lumina lunii. Asadar se inalta din adancul intunecat al oceanului catre stralucitoarea luna…

Simbolistica pestelui zburator

Pestii sunt animale de apa, iar apa reprezinta libertate si dorinta de a explora. Forma aceasta de peste poate fi interpretată ca o incercare de a depasi cotidianul si normalul, obisnuitul; dar si ca o invitatie primita de Luna pentru a explora lumea de dincolo de peretii camerei. La fel cum pestii inoata liberi in vastul ocean, la fel si imaginatia si curiozitatea Lunei ii permit sa porneasca intr-o călătorie nemaipomenita. Desi poate parea o creatura ciudata, pestele este de fapt lumina. Din lumina lunii a aparut si in lumina lunii isi doreste sa se intoarca, nu in intunericul si adancul oceanului.
Pestele, cu miscarea sa fluida si usoara printre ape este asociat cu visarea. Pentru ca Luna nu poate adormi, forma aceasta a pestelui reprezinta in fapt un pod intre lumea constienta si visare, starea de adormire.
Tema singuratatii si dorinta de conectare. Forma neobișnuită a acestui vizitator neasteptat ( este si peste si pasare in acelasi timp) poate reprezenta dorinta Lunei de a avea un companion de joaca, chiar si unul atat de neconvențional ca acesta.
Suprarealism si poezie. Alegerea autoarei de a folosi ca simbol un peste zburator adauga o nota de suprarealism povestii. Pestele zburator contrazice legile naturii si confera un pic de magie povestii. El este un mijloc de transportare pentru imaginatia, emotiile si transformările prin care trece personajul. Inoata din pagina in pagina, purtand-o pe Luna si pe noi cititorii deopotrivă, intr-o lume in care realitatea si fantasticul se imbina si se intrepatrund.

Despre ilustratia Lisei Aisato putem spune ca este:

Putin stranie, oferind cititorului o atmosfera distinctiva si unica. Poate ca multi gasesc ilustratiile artistei intrigante si misterioase, dar si profund evocatoare. Tonurile mai “dark” si imaginile neconvenționale contribuie la poezia si senzatia de reverie oferite de poveste. In acest fel, lumea Lunei pare in acelasi timp si una cunoscuta, familiara dar si una desprinsa parca dintr-un alt univers, dintr-un vis.
Subiectiva si interpretativa. Si asta stim deja, nu-i asa, ca arta este prin definitie subiectiva. Ce unora li se pare “creepy”, altii pot percepe ca fiind incantator. Si ambele tabere au dreptate, emotiile lor sunt la fel de reale si autentice si nu se anihilează unele pe celelalte. Ilustratiile create de Aisato asta si fac, invita privitorul la o interpretare personala, individualizata. Aspectul dark poate rezona cu cei care apreciaza profunzimea si straturile care se dezvaluie pe masura ce povestea se “spune” prin imagini.
Iese din tiparele normalitatii. Alegerea artistei de a se detasa de formele tradiționale de ilustratie, luminoase si vesele, provoaca aceasta “normalitate” considerată pentru lumea ilustratiei din literatura pentru copii. Imbratisand umbrele si ambiguitatea, acest du-te -vino in care nu stii daca un lucru este asa sau este exact invers. Ea ii incurajeaza pe cititori sa descopere si emotiile mai puternice, ascunse uneori in straturi mai profunde.
Lisa Aisato nu este un artist pentru toata lumea. Poate unii cititori gasesc ilustatiile ei tulburătoare sau prea “dark”. Si aici preferintele personale difera. Pentru cei care cauta mereu conventionalul si imagini usor de privit, stilul lui Aisato poate parea mai putin agreabil. Ilustratia ei este totusi o alegere artistica deliberata, un amestec de lumini si umbre, de melancolie si reverie. Ea faureste o lume ce danseaza la marginea unde neconventionalul îmbrățișează tonuri mai profunde, mai dark. Viziunea ei artistică depaseste exprimarea din “Un peste pentru Luna”. Stilul ei inconfundabil ofera profunzime personajelor si lumilor descrise, fie ca este vorba de o fetita singuratica, un ou ciudat sau, de ce nu, un peste zburator. Ilustratia ei rezoneaza cu cei care apreciaza arta care înfruntă rezonabilul si previzibilul. Lumea descrisa de ea se afla la granita unde ordinarul devine extraordinar. Magicul si partea intunecoasa se intrepatrund in lucrarile ei, artista reusind sa creeze un echilibru intre ele.

Aceasta predispoziție a artistei norvegiene de a pasi dincolo de conventional este caracteristica intregii sale opere. Ii place sa exploreze umbre si penumbre, dar si partea intunecata, nevazuta a lucrurilor. Sa portretizeze si ciudateniile, nu doar pe cei care se incadreaza in tiparele normalului. Sa lase cititorului si un gust dulce-amarui.