Daca toate romanele grafice ar castiga o medalie, am avea in biblioteci doar carti premiate. Daca toti cei care au o voce si un mesaj de transmis ar fi publicati, am avea ocazia sa citim doar carti una si una si sa auzim povesti de viata reale, nu toate cu unicorni roz. Insa toate cu final fericit pentru ca eroii lor vor fi invatat sa isi foloseasca avantajele pentru a depasi obstacole si greutati.

Dar cum nu toti au curajul sa isi infrunte fricile, lucrul acesta se intampla foarte rar.

Astazi voi vorbi despre o carte pe care nu imi aduc aminte sa o fi prezentat sau mentionat cineva in spatiul literaturii pentru copii din Romania.

El surdo de Cece Bell, carte distinsa cu Newbery Honor si Geisel Award in anul 2015 si York Times bestseller este un roman grafic ce ar trebui studiat in scoli. Recomandata si prezentata celor care cred in curaj si daruire, in depasirea deficientelor de orice fel.

Romanul grafic inspirat din viata autoarei o are ca eroina pe Cece, o fetita ca oricare alta, dar care la varsta de 4 ani isi pierde auzul, in urma unei meningite bacteriene. Alter ego lui Cece este o fetita iepuras in costum de baie si cu mantie de super eroina. Poarte mereu la gat o minunata ureche fonica, ce o ajuta sa asculte tot ce se aude in jur.

Eroina trece pe rand prin diverse intamplari care de care mai dificile: spitalizarea in urma bolii, apoi constientizarea faptului ca nu mai aude; mutarea intr-o noua scoala unde trebuie sa invete limbajul semnelor; nesfarsitele orele de logopedie; noile prietenii si prima dragoste.

La finalul cartii descoperim foarte multe elemente autobiografice pe care autoarea si-a dorit sa le includa in carte. Lungul drum de la idee la tipar. Salopetele facute de bunica, unde isi poarta urechea fonica; fotografii din arhiva personala, schite si desene pe baza carora a conturat personajele cartii. Diagnostice medicale, poze cu prieteni, colegi si profesori.

Se intampla foarte rar sa ma emotioneze si sa ma motiveze o istorie trista in modul in care m-a impresionat aceasta carte. As vrea sa o citeasca fiecare copil sau tanar ce este convins ca viitorul lui nu poate fi cel visat; fiecare copil cu deficiente ce are ceva de spus, insa nu stie cum sau se teme ca vocea lui nu va fi auzita. Toti cei care au fost rusinati sau abuzati datorita unor “imperfectiuni” fizice sau psihice. Omuleti care raman intr-un colt, desi lumina din sufletul lor straluceste cat pentru toata planeta. Cei carora li s-a spus nu si li s-au taiat sanse doar datorita fricilor si neputintelor celor ce le-au decis soarta.

Pe toti i-as tine de mana si le-as spune ca sunt suficienti asa cum sunt. Si vocea lor va razbate mereu peste mari de ignoranta pentru ca este una puternica ce are un mesaj de transmis. Si poate as purta si un costum de baie si mantie cand le-as spune toate astea …