Povestea scrisa si ilustrata in 2015 de Quentin Greban a aparut anul acesta si la editura Nomina. Pentru noi s-a vrut o continuare a lecturilor delicate, dupa intalnirea cu Mama, gargarita Suzette sau Oscar, micul urs ce dorea sa devina pompier. Ma asteptam la o istorioara la fel de delicata si frumos ilustrata, cu un batranel simpatic ce aduce daruri copiilor in dimineata zilei de 6 decembrie. Pentru ca, in ignoranta si putina mea stiinta despre Mos Nicolae sau legendele ce au tot circulat, el asta face: aduce dulciuri copiilor cuminti si nuieluse celor mai putin cuminti.

Insa lucrurile nu au stat chiar asa.

Voi incepe cu inceputul: am vazut aceasta carte chiar pe pagina de Facebook a autorului. Si am aflat, citind declaratiile sale, ca el recomanda cartea pentru 3+ citita de un adult, 5+ pentru copiii care o citesc singuri. Mie imi este putin teama sa o citesc unui copil de 6 ani, deja trecut prin experienta basmelor si povestilor clasice cu iz traumatizant: Capra cu trei iezi, Pinnochio, Alba ca Zapada, Craiasa Zapezii, Hansel si Gretel, Ratusca cea urata, Harap Alb, Scufita Rosie. La piesa de teatru pentru copii pe care a vizionat-o cand era la grupa mica, avea 2 ani si 8 luni atunci, au aparut pe scena actori imbracati in doctori care il “operau” pe lup in vederea extragerii bunicii si nepoticii inghitite in actul anterior.

Despre Mos Nicolae am aflat abia de curand ca este in fapt un sfant, ocrotitor al celor sarmani, femeilor nemaritate si al copiilor. Ca exista legende potrivit carora ar fi salvat oameni de la moarte, tinere fete de la o viata promiscua, datorita faptului ca nu aveau zestrea care sa le asigure un maritis onorabil. Si ca, in timpul unei foamete cumplite, ar fi reinviat 3 frati ce fusesera pusi in saramura de catre un macelar ticalos. Acesti frati sunt si eroii povestii lui Greban. Rataciti prin padure, similar pataniei lui Hansel si Gretel, ajung la casa acestui macelar nemilos care, dupa ce le da sa manance, ii trimite in pod sa “doarma”. Iar mai apoi ii inchide intr-un butoi. Peste putin timp insa Sfantul Nicolae trece pe acolo, ii gaseste pe copiii inchisi in butoi si ii readuce la viata cu o rugaciune. Legenda a fost mai nemiloasa, copiii ar fi stat trei ani inchisi in acel butoi.

In afara de aspectul neprietenos al macelarului, firesc de altfel sa fie asa avand in vedere gravitatea faptelor savarsite de dumnealui, si de sorturile murdare pe care le poarta, pe care copiii le pot ovedea bine merci oricand, in orice hipermarket sau hala pentru produse din carne, nu gasesc nimic eminamente traumatizant povestii lui Greban. Asadar de ce clasificarea eu in categoria povestilor de “groaza”?

Copiii nostri dragi sunt expusi inca de la gradinita la traditionalele povesti si basme. Ii lasam sa se uite la tot felul de desene animate cu supereroi violenti si agresivi si la filme cu actiune violenta, agresiva si cu multe, tare multe batai.

Le vorbim urat, ii certam, uneori ii agresam verbal sau fizic. Uneori folosim cuvinte urate in preajma lor sau la adresa lor si ajung astfel si in vocabularul lor. Barfim si criticam in prezenta lor persoane care nu se afla acolo pentru a se apara. Si toate astea sunt deja intrate intr-un normal contemporan, fara ca nimeni sa poata face o schimbare majora a acestor cutume.

Ei, dar iata ca apare o carte sau o alta opera de arta, eventual a unui autor deja controversat, care prezinta lumea intr-o maniera deloc minunata, cu roz si unicorni! Nu este bine deloc, traumatizam copiii! Sa returnam cartea, sa primim banii inapoi pe ea, este o “mizerie”!

Consider ca lumea are multe culori si ca in niciun caz, cu atat mai mult acum, in contextul actualei pandemii, nu ne putem permite sa ne crestem copiii intr-un glob perfect din sticla. Frumosul si uratul fac parte din viata, au facut mereu si vor face parte si din viata lor. Copilul meu nu este acum, 2-3 ani mai tarziu, traumatizat de balena uriasa ce l-a inghitit pe Pinnochio si nici de lupul care le-a mancat pe Scufita Rosie si pe bunicuta ei. E infricosata de musculite si furnici si alte insecte mici. De care eu musai trebuie sa o protejez, toata viata! Asta este intelegerea noastra actuala.

Asadar, abia astept sa ii prezint cartea, sa vedem si reactia unui copil la auzul acestei Povesti a Sfantului Nicolae. Imi va spune desigur ca dupa ce i-a trezit pe copii le-a dat si dulciuri.