Unul dintre produsele culinare tradiționale pe care l-as manca oricand este coliva. Dar doar daca este facuta cum trebuie si are gustul stiut din copilarie.

De ceva timp, o tot imbii si pe ea sa guste. Pentru ca ei nu ii plac deloc nucile 🤪 de obicei ma refuza. Imi spune ca ea nu mananca “coliba”…

In toamna asta s-a pierdut cineva drag noua si i-am spus ca din bucatele primite de pomana ar fi frumos sa gustam toti trei. Este o forma de respect fata de persoana care nu mai este printre noi dar si o traditie a noastra, a romanilor. Si-a facut putin curaj si a gustat si ea coliva. Ii place, dar nu mai vrea.

De curand am descoperit niste oameni draguti, sunt furnizori si pentru Casa Regala a Romaniei, care fac o coliva foarte buna si cu 9 lei poti cumpara o caserola de 250 de grame de coliva. Avand in vedere ca o alta combinatie carbohidrati-nuca preferata de noi, mucenicii moldovenesti, au ajuns sa coste 180 ron/kg la cofetariile de top din oras, consider ca cei 9 lei pe care ii platim pentru coliva sunt foarte bine cheltuiti.

Ieri am comandat din nou coliva. Mancam amandoua direct din caserola, o lingurita ea, o lingurita eu. Cateva secunde, pana ajunge “gustul” si la creierul mare iubitor de carbohidrati si de coliva, este liniste. Dupa ce se satura, ma intreaba:

⁃ Are nuci, nu?

⁃ Da, stii ca are. Se si simt bucatile de nuca.

⁃ Binee, eu nu mai vreau…

⁃ Din cauza nucilor?

⁃ Daaa, nu cred ca imi fac bine… stii ca eu am o alergie mica la alune, imi ies bubite daca mananc prea multe…

Nu insist. Si are dreptate cu alunele, daca mananca alune nu foarte proaspete sau in cantitati mari, chiar ii apar bubite pe fata.

⁃ Mie imi place mult coliva. Cand eram mica, bunica mea facea cea mai buna coliva din sat. Doar ca atunci coliva se facea foarte rar, doar la ocazii speciale. Ti-am povestit? Bunica mea era un fel de vrajitoare, avea retete pentru tot felul de potiuni tamaduitoare, din alea de care fac de obicei vrajitoarele…

⁃ Si tu esti o vrajitoare priceputa, mama! Tu esti o inginera vrajitoare!

⁃ Cum asa?

⁃ Pai ai ochi verzi de vrajitoare si ai si niste bubite pe fata, tot de vrajitoare… si esti priceputa si tu la tot felul de lucruri… si mereu stii ce vreau sa zic inainte sa zic si apoi zicem amandoua odata acelasi lucru si eu apoi zic jinx…

⁃ Him, noroc ca nu stiu si sa zbor calare pe matura! Asta ar fi ceva chiar tare de tot! ii raspund amuzata de ideea ei despre ochii mei si alunitele mele care, ii este foarte clar, doar de vrajitoare pot fi…