Femeile lumii in 500 de portrete
Pentru ca astazi este 8 Martie si celebram Femeia si frumusetea ei, am vrut sa va prezint aceasta carte-opera de arta. Nu este o carte clasica pentru copii, insa este o enciclopedie a frumusetilor lumii si cred ca este o piesa de colectie din biblioteca oricarei familii iubitoare de carte.
Pe Mihaela Noroc, autoarea ei, nu o cunosc si trebuie sa recunosc ca nici nu auzisem de ea pana la aparitia Atlasului. Citind prezentarea cartii, am aflat ca s-a nascut in 1985 in Chisinau si ca din 1991 s-a mutat impreuna cu familia in Bucuresti. Ca tatal ei este pictor si a fost toata viata inconjurata de frumos si culoare. Lucru care se simte in fotografiile pe care le cauta si reuseste sa le faca si care a fost probabil si resortul care a atras-o in conceperea acestei colectii de portrete. Atlasul Frumusetii a inceput ca proiect personal, dar datorita succesului pe care il aveau fotografiile ei, a devenit un adevarat fenomen international.
Pentru noi, 2 adulti si o fetita de 6 ani, prima rasfoire a cartii a fost emotie. Si iubire, diversitate, caldura. Am putut vedea chipuri atat de minunate si de diferite de cele pe care le vedem in jurul nostru, costume si traditii din peste 50 de tari. Pe care unii dintre noi le pot vizita doar asa, prin intermediul acestor fotografii. Am inteles ca frumusetea nu este doar un standard 90-60-90. Sau cel promovat in mass-media. Ca o femeie poate fi frumoasa si daca poarta proteza sau are 90 de ani.
Ca delicatetea si naturaletea unei mame care isi alapteaza pruncul nu se poate compara cu nimic. Ca desi sunt atat de diferite, toate aceste chipuri sunt frumoase in aceeasi masura. Indiferent daca au fost arse de soare si batute de vant sau alintate si ingrijite cu cele mai delicate creme.
Copilul meu a vazut mame si copii de alta culoare a pielii decat a ei, in mediul lor natural. Relaxati, fericiti, cu bujori in obraji.
Desi are o reactie destul de puternica de respingere a tot ce inseamna “batran”, inca de acum 2-3 ani de cand au inceput si primele intrebari despre moarte, a acceptat sa priveasca si chipurile femeilor ridate sau cu parul alb. Stie ca si mama ei va imbatrani, dar inca nu accepta acest lucru. Vrea mereu sa imi cumpere un sampon al carui reclama a vazut-o la televizor, sa il avem in casa si sa il folosesc repede, repede cand imi vor aparea primele fire de par alb 🙂
Pentru mine faptul ca a acceptat sa priveasca fotografiile unor persoane in varsta a fost cea mai mare bucurie!
Am invatat toti trei sa privim diversitatea si nu doar sa dam pagina, sa intelegem ca exteriorul este reflexia interiorului, a unui suflet frumos, bun si plin de iubire. Ca traditiile sunt inca importante, in unele locuri la fel de mult ca acum sute de ani. Si ca legatura dintre o mama si copiii ei este cea mai frumoasa creatie de pe intregul Pamant.
Ca doar atunci cand suntem noi insine, in mediul nostru natural, unde suntem fericite si apreciate noi femeile radiem si stralucim. Si ca oricum pentru copiii nostri suntem cele mai frumoase. Si astazi este ziua in care sa ne amintim asta si sa ne bucuram de darurile nepretuite pe care deja le avem.
La multi ani Femeie frumoasa, oriunde te gasesti!

















