Habarnam de ce tocmai despre aceasta colectie de carti vreau sa vorbesc azi. Adica e primavara si avem destule carti minunate si activitati dragute ce pot fi citite si facute cu cei mici. Este vacanta, pentru unii este Pastele, pentru altii va fi in curand. As putea scrie ceva despre asta, nu? Invierea Domnului, o data pentru catolici si protestanti, apoi inca o data pentru ortodocsi, oua si iepurasii de Pasti… De ce tocmai Habarnam?

Pentru ca unii eroi raman eroi generatii dupa generatii. Habarnam ne-a insotit in copilarie si acum, cand fiica mea l-a descoperit, traim inca o data toate aventurile simpaticului prichindel. Citim seara de seara impreuna cu ea volumele traduse in romana. Copilul si-a notat in Jurnalul de lecturi toate cele 5 carti citite; detalii si informatii din fiecare, desene cu prichindeii in diverse ipostaze, ce i-a placut cel mai mult. Eu intuiesc ce: faptul ca eroii fac greseli, invata din ele, experimenteaza, se cearta si se impaca, au experiente cu care ea se poate identifica. Si se pare ca nu au parinti care sa le impuna reguli. Sau sa ii trimita la culcare la ora 9, hraniti si spalati. Se pare ca acesti prichindei, fara varsta, fac ei singuri toate acestea. Probabil un terapeut sau psiholog priceput ar putea oferi o explicatie pentru faptul ca Nosov a ales ca in cartile cu Habarnam sa nu existe si parinti.

Exista numeroase indemnuri socialiste in carti, noi adultii ne-am amuzat remarcandu-le. Avea si egalitarismul asta impus “farmecul” lui.

Ca o concluzie, au fost cateva luni in care noi parintii am redevenit copiii anilor ‘80. Iar copilul a invatat despre tot felul de tincturi si solutii tehnice pentru diverse probleme la care speram sa nu fie nevoita sa apeleze. Desi insista ca acolo pe Luna mica de unde a venit ea lucrurile stateau uneori exact asa cum le descrie Habarnam si ca ea il intelege perfect si stie cat de grea a fost calatoria lui pe Luna…