Cu ei incepe totul. Dintr-o celula de la unul si o celula de la celalalt. Glasul lor il auzi primul. Le simti bucuriile si emotiile de acolo din burtica, unde stai cuminte si astepti sa fii gata sa cunosti lumea. Sa ii vezi pe ei, de cunoscut deja va cunoasteti. Sunteti voi trei, familia.

Mama si tata sunt Dumnezeul nostru de pe Pamant. Mama este prima, mereu. Fara ea nimic nu ar fi posibil, noi nu am fi fost posibili. Dar ea sta langa tata, asa ca ei amandoi sunt cerul si pamantul, nordul si sudul, bucuriile si tristetile, toata viata noastra ei sunt. Pana crestem maricei, indeajuns de curajosi sa credem ca putem razbi singuri printre valuri, fara ei. Si ne avantam asa temerari, pana cand prima furtuna ne loveste si ne intoarcem la ei sa ne oblojim ranile, pe cele de pe piele sau pe cele din suflet. Alea dor mereu cel mai tare. Ne ducem la ei sa luam putere si dragoste si iubire de la matca noastra, din fagurele primordial: mama si tata. Si plecam iar sa ne cautam rostul, sa ne descoperim pe noi. Pana cand o alta celula, de la o alta mama si un alt tata, ne gaseste. E omul pe care trebuia sa il intalnim, sa ne ajute sa aflam cine suntem. Si sa plamadim o alta viata impreuna, a unei noi familii. Un fagure nou, doar al nostru, in care noi vom fi acum mama si tata.

Mama si tata suntem noi, mai mici sau mai mari. Ii purtam in sangele nostru, in zambet si privire, peste tot merg cu noi. Si cand cresc cei mai mari si incep sa nu mai poata razbi singuri printre valuri, vin ei la noi. Matca lor, fagurele. Sa ii ajutam si sa le fim alaturi. Sa le alungam temerile si fricile, sa le sustinem neputintele. Sa mergem mai departe tot impreuna, noi familia. Un singur val in fata tarmului stancos se sparge. Marea insa, familia aceasta puternica a valurilor, invinge mereu si mereu.

Mama mea si tatal meu au crescut mari si uneori cate o furtuna naravasa ii mai darama. Si eu ma sperii putin, dar continuam drumul impreuna in gand, pentru ca viata ne-a departat fizic. Mama mea si tatal meu sunt iubire, sunt frumos. Si ca orice alt frumos din viata mea, uneori imi este greu sa il ajung, sa ma bucur de ei, de noi trei. Drumul este lung si pare intunecos pe alocuri, impresurat cu spini sau cu pietre, greu de trecut printre ele. Dar este drumul meu pana la ei si il fac, sa ma intorc acolo, la familia noastra.

Dragi copii, purtati-va parintii cu voi si iubiti-i mult. Iubiti-i asa cum doar voi puteti sa ii iubiti, chiar daca uneori pare dificil sau nu simtiti asta. Pentru ca va pun sa faceti lucruri trasnite, cum ar fi sa va spalati farfuria sau sa va incheiati sireturile. Sau sa respectati reguli pe care voi nu aveti niciun chef sa le respectati. Pentru ca si ele tot din iubire au pornit, de la mama si tata, din fagurele vostru.