A venit acel moment minunat din an, cand facem impreuna decoratiuni de Craciun. Mereu le daruim celor dragi si noua nu ne mai ramane decat amintirea lor, emotia si fericirea de a fi facut lucruri frumoase de care se bucura cei carora le daruim.

Anul acesta a schimbat regula. Tot ce facem, pastram. Asa ca ne-am ales fiecare materiale si am inceput sa lucram. As avea nevoie de o stea din fetru, dar nu am chef sa o tai si nici nu ma prea pricep sa o decupez fara sablon.

Ii cer ajutorul ei :

– Esti ocupată tare?

– Nu vezi? Desenez!

– Bine…

– Da’ ce vrei? Zi acum, daca tot ai intrebat!

– Vroiam sa te intreb daca ai avea timp si chef sa imi decupezi o stea. Daca stii, desigur! Eu nu pot sa o decupez fara model.

– Bineinteles ca stiu, cum sa nu stiu eu sa decupez o stea!?

Se duce la birou, isi aprinde lampa de lucru si incepe sa cante incetisor: “Fulgi de nea, mii si mii”… E semn ca s-a apucat de treaba si ii place mult ce face.

După cateva minute imi aduce steluta. Nu e chiar, chiar o steluta… Pufnesc in ras. Putin deranjata de rasul meu ma intreaba:

– De ce razi? Nu iti place?

– Sa nu te superi, dar nu prea arata a steluta…

– Ai auzit de ratusca cea urata? Ei bine, asta e steluta cea urata!