Astazi pentru multi romani este un nou inceput, in care sper ca povestile vor reprezenta in continuare un ajutor si o sursa de ispiratie. Fie ca este vorba de emotie pura sau de o incurajare de care nici nu stiam ca aveam nevoie, povestile ne pot face viata mai frumoasă. Pot schimba dispozitii de moment sau chiar drumuri si destine.

Firea umana este o capodoperă desavarsita care ne face pe fiecare dintre noi sa fim unici și originali. Perceptii si credinte care fac diferenta dintre castigatori si perdanti, dintre oameni care actioneaza si cei care aleg doar sa reacționeze. Dintre cei ce chiar fac ceva cu miez si importanta si cei care doar ii pandesc sa le puna piedica. Despre a fi multumit cu ce ai si recunoscator pentru experientele traite sau a nu fi asa.

Povestea pe care o propun astazi este “Two birds” si nu ii apartine lui Poppy asa cum am putea crede, ci lui Dav Pilkey. Nu cred sa existe multi autori contemporani de benzi desenate la fel de iubiti si apreciati de copiii din lumea intreaga precum este autorul lui Dog Man sau al lui Super Pisoi.
Mi s-a parut ca aceasta istorisire este reprezentarea noastra actuala, ca societate. Diferenta este o alegere personala. Ea ne poate poziționa in una din categoriile mentionate mai sus, le poate oferi copiilor nostri un reper de comportament si de pozitionare fata de toate cele pe care viata le-a adus si va continua sa le aduca in calea lor.

Pentru ca ce alegem este ceea ce vedem:

“Two men looked through prison bars.
One saw mud. The other stars.”