E.B. White va ramane mereu cunoscut pentru cartile sale, Panza Charlottei si Stuart Little, șoricelul fantastic ce are ca parinti … 2 oameni 🙂
Elwyn Brooks White a fost inca de mic pasionat de cuvinte si de scris. Fratele sau mai mare l-a invatat sa citeasca la varsta de 5 ani, citindu-i articolele din New York Times. De cate ori En, cum il strigau membrii familiei, auzea un cuvant necunoscut, tatal sau il indruma sa ii caute sensul in Webster Dictionary.
Primele lui scrieri incep sa prinda contur de la o varsta frageda, in ceea ce avea sa numeasca “Journal” pentru ca suna mai scriitoricesc decat “Diary”. Va continua sa scrie in Jurnalul sau in urmatorii 20 de ani, zi de zi. Verile si le va petrece in familie, in Maine. Acolo va invata sa navigheze si la 11 ani va primi de la tatal sau o canoe, a lui si doar a lui. Daca ne gandim la primul personaj creat de En, Stuart Little, intelegem pasiunea si priceperea acestuia de a naviga.
In 1908, pe cand avea doar 9 ani, incepe sa compuna poezii, pe care revista St. Nichols i le va publica incepand cu 1910. In 1911 va castiga medalia de aur la concursul St. Nicholas League, cu povestea “A true dog story”. Avea doar 14 ani.
Cand izbucnește Primul Razboi Mondial, se gândește sa se inroleze pe front, insa nu are greutatea necesara si este respins. Se va inscrie la Cornell University, facultate pe care o urmasera si fratii sai mai mari. Aici capata porecla de Andy, dupa primul presedinte al facultatii, Andrew Dickson White.
In 1925, cand se lanseaza primul numar al revistei The New Yorker, incepe sa scrie pentru celebra publicatie. Aici o va cunoaste pe viitoarea lui sotie, Katharine Angell.
O mare parte a vietii lor de familie se va derula din acest moment la ferma din Maine, unde artistul se va bucura de natura si de viata la tara impreuna cu fiul sau Joel, dar va continua si sa lucreze pentru The New Yorker, atat el cat si sotia sa Katharine.
In anii ‘30 creaza personajul Stuart Little si capata deja forma finala si cartea. Insa nu este convins sa o publice decat dupa sase ani, spre sfarsitul celui De-al Doilea Razboi Mondial. Starea de sanatate si anxietatea cauzata de climatul global il fac sa fie convins ca urmeaza sa moara. De aceea se gandeste sa le asigure sotiei si fiului sau niste venituri de pe urma drepturilor de autor ce le-ar reveni lor dupa publicarea cartii, in cazul mortii sale.
Insa aceste ganduri dispar, iar entuziasmul editorului sau dupa citirea manuscrisului ii ofera un nou imbold de a publica intr-un final cartea. Isi doreste ca ilustratia cartii sa fie facuta de E.H. Shepard, cel care l-a creat pe Winnie the Pooh. Nefiind disponibil, urmatoarea alegere este Robert Lawson, cel care l-a ilustrat pe taurasul Ferdinand. Insa alesul va fi in cele din urma Garth Williams, care nu mai ilustrase nicio carte pentru copii. Insa modul in care l-a schitat pe Stuart Little l-a facut pe Andy sa isi dea seama ca Williams este ilustratorul perfect pentru cartea sa, ce va fi publicată in 1945.
In 1952 apare si Panza Charlottei, carte pentru care primeste medalia Newbery in ‘53. Tot Garth Williams este rugat sa ilustreze si aceasta carte. Personajul Charlottei a trecut prin multe variante pana a ajuns la forma finala. Chiar si Mona Lisa a fost folosita ca sursa de inspirație pentru a oferi chipului ei o forma cat mai umana. Pentru ca, pana la urma, cat de uman si simpatic poate fi un păianjen?
In 1969, dupa ce citeste un articol in The New Yorker despre o lebada trompetista ce se nascuse fara voce, ii vine ideea de a scrie o carte despre o astfel de lebada. Se gandeste sa o numeasca Louise, dupa cantaretul de jazz Louis Armstrong. Pentru ca nu vazuse si nu auzise niciodata o astfel de lebada, se duce la grădina zoologica din Philadelphia sa vada acolo o familie de lebede din aceasta specie.
Isi doreste ca Garth Williams sa ii ilustreze cartea la care deja lucra, insa pentru ca acesta se mutase deja in Mexic, nu a fost posibil. Il alege pe artistul Edward Frascino sa faca ilustratiile. Cartea, “The Trumpet of a Swan” va fi publicata in 1970.

E. B. White este unul dintre cei mai mari scriitori americani, fara indoiala. Cartea pe care am ales sa v-o prezint astazi , “Some Writer! The story of E. B. White” este pe lista mea de dorinte de cativa ani buni.

Artista medaliata Caldecott Melissa Sweet are un stil extrem de inovativ si intrigant. Intrigant in sensul ca iti doresti sa afli mai mult, sa te bucuri pana la capat de aventura senzoriala oferita de ea. Intotdeauna m-au fascinat povestile din spatele povestii, pentru ca acolo gasesc detalii personale si bucati din viata artistului la care altfel nu as avea acces. Acolo este toata munca si truda, talentul si pasiunea fara de care opera sa nu ar fi ajuns in lumea mare. Poate din exterior sa scrii o carte pentru copii pare ceva simplu, ca o joaca. Sau pentru cei care incearca sa isi publice lucrarile si nu reusesc, poate parea ceva imposibil si ei ajung sa creada ca nu li se va intampla niciodata acest lucru. Citind insa despre adevarata calatorie a unei carti de la idee la varianta finala, publicata, devine posibil visul de a fi un scriitor iubit de copii din toate colțurile lumii, chiar si dupa ani si ani.