Books and activities

Noutati editoriale romanesti

/ Author / Scrie un comentariu

Pentru ca maine este 1 Decembrie, m-am gandit ca celebrarea ultimelor aparitii de carte pentru copii poate fi un bun prilej de sarbatoare. Sa aducem astfel un omagiu tuturor celor ce trudesc in edituri, tipografii, depozite si sali de prezentare. La birouri, planse de desen, in fata calculatoarelor. Autori si ilustratori, traducatori, editori, redactori, echipe de productie. Celor ce sunt mereu pe drumuri, ducand cartile catre cititorii lor; la targuri si intalniri si expozitii, la zeci si sute de evenimente culturale.

Mi-am luat timp si am studiat ofertele tuturor editurilor de la care iau carti in mod frecvent si am cumparat toate titlurile pe care le-am considerat potrivite pentru fiica mea. Apoi le-am rasfoit pe toate, toate pentru a imi face o parere despre ele.

Au fost cateva surprize, majoritatea placute. Gustul amar ramane insa, au fost atat de putine aparitii notabile in 2022! Parca si mai putine ca in 2021; sau poate am devenit eu mult mai selectiva. Si mi se par foarte slab promovate, peste unele titluri am dat intamplator. Asta in conditiile in care urmaresc tot ce apare la nivel de carte pentru copii, atat pe plan national, cat si international.

Lista de mai jos poate fi folosita si ca punct de plecare pentru cumparaturile celor care vor sa ajunga la Gaudeamus. Sau unele dintre aceste carti pot fi facute cadou de sarbatori, pe care cei mici sa le gaseasca in ghetute sau langa brad.

Cu siguranta unele titluri fara pereche aparute in ultimul timp mi-au scapat, de aceea orice mentionare a acestora este binevenita. Vor lipsi din prezentarea mea titlurile de la editura Portocala albastra; cu sistemul lor de prezentare si de achizitii online nu am reusit inca sa ma inteleg, de aceea cumpar cartile lor de pe unde le gasesc disponibile si la ceva distanta de la data aparitiei.

O sa incep cu una dintre surprizele placute. Este o carte aparuta la Editura Arc: “Cele mai frumoase povesti” de Fratii Grimm, Charles Perrault si Hans Christian Andersen, cu ilustratii de Francesca Rossi. O colectie de 23 de povesti clasice ale binecunoscutilor autori. Si pentru ca aveam toate celelalte carti ilustrate de Francesca Rossi, am vrut sa o adaugam si pe aceasta colectiei.

Continui cu “O portocala de Craciun” de Patricia Polacco, recent aparuta la editura Frontiera. O alta carte de colectie pentru iubitorii celebrei autoare si ilustratoare. O alta carte ce cu siguranta va fi iubita de micii nostri cititori.

De la Humanitas junior ne bucuram de ilustratiile si gingasa poveste a Incredibilului Sylvester, de Dana Kaveli. O carte aparuta in editie bilingva, romano-ucraineana. O carte a timpurilor agitate pe care le traim, proiect de promovare a valorilor ucrainene celor ce inca nu au avut contact cu ele. Fetitei mele i-a placut ilustratia minunata, alcatuita din zeci de tuse atent pictate, adevarate opere de arta. Si s-a bucurat mult de inventivitatea soricelului, de solutia gasita pentru a avea si el o vioara: a construit-o singurel folosind o cheita mica uitata intr-un cutie de vechituri.

“Cartea copiilor” este iar la inaltimi si tipareste titluri minunate dupa titluri minunate. Am ales sa cumpar “Craciun in satul Harmalaia” si “Lotta si Craciunul cu peripetii” ale lui Astrid Lindgren, pentru ca personajele acestea sunt nemuritoare in literatura pentru copii. Si autoarea lor de asemenea. Apoi am ales “Casa celor patru anotimpuri” de Roger Duvoisin, un alt clasic al ilustratiei pentru copii. Tatal Petuniei si al Veronicai, dar si al unor ilustratii remarcabile cu Mos Craciun. Pentru final am pastrat “desertul”: Micul brad de Margaret Wise Brown, ilustrat de Jim LaMarche. Cand doi titani isi unesc fortele, nu poate iesi decat o minunatie de carte! Si o sa va spun doar atat: cumparati-o copiilor vostri si nu veti regreta. Sper ca editura sa continue in editarea operei lui Jim Lamarche si sa apara in romana si “The elves and the shoemakers”. O sa ii scriu Mosului o scrisoare, poateajuta el cu dorinta aceasta…

La editura Pandora M am gasit trei bijuterii: Ada, savanta de Andrea Beaty ( titlul original “Ada twist, scientist”), Doar cinci somnici pan’ la Craciun a lui Jimmy Fallon, pe care o sa o adaug colectiei mele de carti pentru copii scrisa de celebritati si “Cele sapte minuni ale domnului Zapacila” Ma rog, ale domnului Mauri Kunnas, dar nu conteaza asa de mult detaliile, cat minunile 🙂

Despre ultimele aparitii de la Editura Arthur am mai pomenit. O sa mentionez ultimele titluri cumparate: “Toate panzele sus”, editia ilustrata ( dar sa nu va asteptati la foarte multe ilustratii, nu este cazul) pe care deja o citim fiicei noastre. Mai avem putin si terminam cele 648 de pagini 🙂 Glumesc desigur, nu mai avem chiar putin…

Pentru pasionatii aventurilor misterioase cu Harry Potter recomand “Un an magic” cu ilustratiile lui Kim Jay si tradus maiastru de Florin Bican, Tatiana Dragomir, Radu Paraschivescu si Alex Moldovan.

“Daca vii pe Pamant”, a lui Sophie Blackall este de neratat. Aparuta in 2021, titlul original “If you come to planet Earth”, este o carte de vizita a planetei unde locuim, asa cum si-ar putea imagina un pusti sa o trimita celor din alte galaxii si planete. Deosebit ilustrata, depaseste granitele unei povesti, fiind o vasta si cuprinzatoare enciclopedie a vietii si obiceiurilor noastre de zi cu zi. Aici pe Pamant. Am retinut pasajul in care Quinn, baietelul care spune povestea noastra de aici, de pe Pamant, explica de ce merg copiii la scoala: pentru a invata tot felul de lucruri si a sti ce sa faca cand vor fi mari. Fiica mea a declarat ca pesemne de asta stiu eu atatea lucruri, ca am fost atatia ani la scoala 🙂

La editura Litera am gasit singurul calendar de Advent cu carti pentru cei mici. Carti mici, dragalase, cu 24 de povesti Disney. Fiica mea, la fel ca toti copiii de altfel, iubeste povestile Disney si am considerat ca acest cadou o va bucura nespus. Tot aici a aparut de curand “Bradul de Craciun” al Juliei Donaldson, carte nominalizata la British Book Awards 2022. La o prima rasfoire, cumva ilustratia nu “vine” bine cu scrierea Juliei Donaldson. Dar asta este probabil doar ceva subiectiv, datorat faptului ca toate personajele din cartile ei citite pana acum au fost ilustrate de Axel Scheffler.

Acestea fiind scrise, va urez spor la cumparaturi si la citit!

Printul Miorlau de Nina Cassian

/ Author / Scrie un comentariu

“… Astfel de dulciuri
Vai! nu se gaseau
Si printul Miorlau: miorlau, miorlau
Miorlau ca ploua afara,
Miorlau ca afara-i soare
Miorlau ca-i zi de lucru
Miorlau ca-i sarbatoare…”

Nu stiu daca exact asa apar in carte, insa asta am auzit-o astazi pe fiica mea recitand bucuroasa prin casa. De ceva vreme tot gustam dulciuri: pe cele ramase de la trick or treat-ul de Hallowen sau pe cele primite la ultimele zile de nastere sau onomastica ale colegilor ei de la scoala.
M-am bucurat mult sa vad ca deja a retinut versurile, desi am citit doar o singura data cartea aparuta de curand la Editura Frontiera.
Ca ne place tare mult stilul Ninei Cassian nu este niciun secret, am scris aici si despre celelalte doua carti semnate de ea si aparute la aceeasi editura. Ce ma incanta cel mai mult insa este modul in care se raporteaza copiii la versurile ei, bucuria de a descoperi toate aventurile personajelor, rand pe rand, cu multa rabdare si atentie.
“Printul Miorlau” imaginat maiastru in aceasta reeditare de catre Oana Ispir, este de fapt o colectie de poezioare simpatice, scrise de poeta fara seaman in literatura romana.
Mi-as dori ca fiecare copil sa o citeasca pe Nina Cassian. Acasa dar mult mai necesar, la scoala. Sa mai echilibreze putin marea de poezii fara noime ale unor “poeti” care, dupa ce au dibuit rima, cineva i-a si tiparit si introdus in programa scolara si materialele studiate la clasa. Avand in vedere toate evenimentele de lansare si promovare deja sustinute de Editura Frontiera de la aparitia cartii, sper din tot sufletul sa ajunga impreuna cu Printul Miorlau in bratele cat mai multor copilasi.

Hiznobyuti

/ Author / Scrie un comentariu


Claude Ponti illustration

O recomandare de lectura si de incantare cu minunatele ilustratii ale lui Claude Ponti este cartea cu acelasi titlu, aparuta in 2018.
Istoria unui pui nascut diferit de toti ceilalti din familia lui. Care auzind mereu cuvintele “His no beauty” ajunge sa creada ca Hiznobyuti este chiar numele lui, devreme ce toata lumea il foloseste cand se uita la el. La fel cum orice alt pui ajunge sa creada ca este ce aude mereu de la cei din jurul lui: minunat, unic, frumos, talentat.
Povestea unui temerar plecat peste mari si tari si chiar galaxii sa descopere universul si mai ales, cine este el si ce puteri magice are. O lume minunat ilustrata de Ponti, cu multe semnificatii ascunse si concepte, cred eu, cam greu de inteles la 3-5 ani.

O lume in care descoperim ca si fiintele pot ajuta Universul si Soarele cel adormit, sa ne poata incalzi din nou. E nevoie doar de putina determinare si de un tovaras de nadejde. Fie el si un ceas.

O istorie in care am regasit si tema reintoarcerii acasa din “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”. O reintoarcere cu sfarsit fericit in acest caz.


Din pacate pentru noi, care am citit varianta tradusa in engleza din franceza, multe intelesuri au putut fi doar intuite. Probabil varianta originala a textului ar fi fost o lectura mai facila. Sau cine stie, poate in cativa ani o vom citi chiar tradusa in romana 🙂 Asta e o gluma trista, pentru ca ritmul si calitatea aparitiilor de carte ilustrata de valoare scade din ce in ce mai mult in Romania.

Locuri de vizitat in timpul liber: Oraselul cunoasterii

/ Author / Scrie un comentariu

Pentru “micii omuleti” care locuiesc in Bucuresti sau imprejurimi, optiunile de petrecere a timpului liber sunt foarte de ofertante, atat cantitativ cat si calitativ.

Astazi a venit randul sa descoperim secretele “Oraselului cunoasterii”. Orasel este un nume destul de generos dat unei foste gradinite din sectorul 1. Accesul este facil, cu masina personala sau cu mijloacele de transport in comun. Activitatile si experimentele propuse reusesc sa tina ocupati micutii exploratori timp de cateva ore. Noi am ajuns intr-o zi cam calduroasa si destul de aglomerata, fapt care ne-a cam limitat accesul la anumite exponate. Poate ar fi o idee buna, cel putin in zilele mai aglomerate, sa se limiteze la un anumit numar accesul intr-o anumita incapere. Doar o idee…

Pentru cei mai mititei dintre mititei, exista trepte care sa le asigure o mai buna vizibilitate a panourilor si meselor de expunere. Cam invechite si murdare pentru gustul nostru, dar existau.

Gama de activitati de exploarare si cunoastere propusa este foarte generoasa si atractiva. Chiar si pentru noi adultii insotitori a fost distractiv sa facem mingile sa “leviteze” pe apa sau sa ne testam rapiditatea si concentrarea.

Mi-am imaginat oraselul acesta de multe ori, fiind pe lista mea de “To go to” de ceva ani. Mi l-am imaginat in aer liber, cu trasee si labirinturi si pasaje de trecere secrete. Mare si luminos. Casuta din str. Pajurei nu este chiar asa. Insa asta nu ne-a impiedicat sa ne distram tare fain pret de cateva ore.

Lecturi de vacanta: O bucla in timp de Madeleine L’engle

/ Author / Scrie un comentariu

Pe ultima suta de metri, chiar in ultimele zile de vacanta am mai terminat de citit un roman fiicei noastre. De data aceasta a fost “O bucla in timp” , al celebrei Madeleine L’engle. Putin cam dificil pentru 7 ani si jumatate, unele aspecte si notiuni mai abstracte nu stiu cat le-a inteles, desi noi am incercat sa i le explicam cat de bine am putut. Insa firul antrenant al povestii si curiozitatea ei au reusit sa duca la bun sfarsit si aceasta lectura de vacanta.

Inca de la primele pagini am tot asteptat sa vedem daca eroii reusesc sa gaseasca enigmaticul terasat. Ca apoi, incetul cu incetul, pagina dupa pagina sa intelegem ( noi adultii mai mult) ca el nu este un simplu cub. Este o stare de spirit si il purtam cu noi, poate chiar daca nu stim asta.

Dupa finalizarea lecturii, ca o nota personala, as fi ales sa mai asteptam cateva luni pana sa ii citim aceasta carte. Fiind alegerea ei insa, nu prea am vrut sa spun nu.

Vizite prin lumea toata

/ Author / Scrie un comentariu

De curand am participat la un fericit eveniment in familie ce a avut loc in partea de nord a Italiei. Ocazie minunata sa ne revedem cu cei dragi, sa vizitam Alpii si cateva localitati si muzee din zona. Sa zburam cu avionul, cei mai mici dintre noi pentru prima oara, printre nori si fulgere si furtuni. Sa mangaiem testoase si sa comandam o pizza la ora 21.45. Sa vizitam Muzeul automobilului, pe cel al Cinematografiei si Mole Antoneliana. Sau sa fim primii clienti ai micutei librarii de langa hotelul unde am stat, pentru ca domnisoara noastra trebuia musai sa isi ia o carte… pentru bebelusi. Am plecat cu trei, atatea ar mai fi incaput in bagaje. Dar doar dupa ce s-a imprietenit cu o doamna tare draguta, care intrase in librarie cu cei doi catei ai ei, Pepe si Vanila, mari iubitori de carti si ei 🙂 Micuta noastra i-a raspuns in engleza doamnei ca ea nu intelege limba ei, dar pot vorbi in engleza. Cumva limbajul universal al intelegerii si empatiei fata de semeni, de orice nationalitate ar fi ei, este unul usor de gasit chiar si intre persoane din generatii atat de diferite. Chiar si la 7 ani.

Pe explanada din fata Museo Reali di Torino se afla doua sculpturi ce reprezinta un elefant ce sta culcat in fata unui baietel care citeste. Cumva acest exponat m-a facut sa imi doresc sa poata avea si copii din Romania ocazia sa vada astfel de opere de arta aici in tara lor, in muzeele sau parcurile de langa casa. Poate atunci ar citi cu drag tot mai multi dintre ei, intelegand din experienta proprie ca atunci cand deschizi o carte chiar ti se aseaza o lume intreaga la picioare.

Lecturi de vacanta: Podul catre Terabithia

/ Author / Scrie un comentariu

de Katherine Paterson

Ieri am terminat de citit aceasta carte minunata, distinsa cu Medalia Newbery, Lewis Carol Shelf Award si Le Grand Prix des Jeunes Lecteurs. Este prima carte pe care o citim fiicei noastre in care un personaj principal nu are parte de un sfarsit fericit.

Apoi am urmarit si ecranizarea din 2007 a cartii, Bridge to Terabithia. Este cred prima ecranizare a unei carti despre care fiica mea spune ca a impresionat-o mai putin decat lectura cartii. Adultii insa au avut o alta parere 🙂 Mai ales ca s-au varsat si cateva lacrimi… Filmul se poate inca viziona pe HBOmax, pentru cei care nu l-au vazut inca.

Povestea imaginata de Katherine Paterson ne-a atras inca din descrierea cartii, cea de pe coperta a IV-a. Si cu fiecare pagina si apoi capitol parcurs, aventurile celor doi protagonisti au devenit din ce in ce mai captivante. Jesse Aarons este fara doar si poate un campion. Baiatul care a avut norocul sa isi gaseasca stralucirea, aceea de a fi cel mai rapid alergator. Inconjurat de prezente feminine dominante, el gaseste ceva-ul care sa il distanteze. Toate acestea pana cand destinul i-o prezinta pe Leslie Burke, o domnisoara care poate oricand concura si castiga in fata oricarui baiat, fie el si cel mai rapid alergator din clasa a V-a. Prietenia lor va depasi granitele pamantesti si imaginatia ii va duce intr-o lume doar a lor, Terabithia. Unde ei vor fi soarele si luna, regele si regina.

Asta pana cand destinul decide din nou pentru Jesse: de data aceasta ca a venit timpul sa i-o smulga pe Leslie din universul lor perfect. Va ramane doar el, acum devenit mai bun si mai curajos si mai atent la nevoile celor din jur, sa continue povestea inceputa in Terabithia.

Prieteniile sunt un dar, nu un drept. Sunt rare si ne aduc fluturi in stomac si uneori dureri de cap. Insa norocul de a gasi, mai ales copiii find, un suflet pereche care sa ne insoteasca in toate aventurile ce ne asteapta, este foarte rar si trebuie pretuit toata viata. Chiar daca la un moment dat drumurile se despart sau apropierea fizica nu mai este posibila. Amintirile vor ramane mereu intiparite in memoria noastra, la fel ca toate lucrurile pe care am avut sansa sa le descoperim impreuna cu prietenii nostri.

Lecturi de vacanta: Heidi, fetita muntilor

/ Author / Scrie un comentariu

de Johanna Spyri, ilustratii de Sonja Wimmer, editura Arthur 2022

Heidi este si va ramane mereu eroina vacantelor din copilaria mea. Fetita inimoasa si nazdravana, cu bucle si bujori in obrajori. Asa cum mintea noastra incearca uneori sa gaseasca puncte de conexiune si legatura cu personaje din viata reala sau din cea descoperita in lecturi sau filme, tot asa mi-am gasit si eu un personaj pereche in Heidi. Ea traia si la coliba bunicului din munti si in casa din oras, eu mergeam in vacante la tara la bunicii mei si apoi reveneam la munte, in oras. Bunicul lui Heidi avea capre si ea se ducea cu ele la pascut, bunicii mei aveau si ei capre si eu mergeam uneori cu ele la pascut.

Anul acesta am gasit la Bookfest, la standul editurii Arthur, ultima editie Heidi, fetita muntilor, aparuta in 2022 in format ilustrat de Sonja Wimmer. Imi doream de cativa ani sa ii fac cunostinta fetitei mele cu Heidi, dar nu gasisem o varianta cu ilustratiile … potrivite. Pentru ca eu retin si acum ilustratiile cartii din copilaria mea si nu mi-o pot imagina pe Heidi altfel. Si pentru ca ilustratiile calde ale Sonjei Wimmer m-au convins ca asa as vrea sa o tina minte fiica mea pe Heidi, am cumparat cartea si ne-am pus pe citit.

Si pe explicat expresii pe care nimeni in jurul nostru nu le foloseste ( cum adica “cazu la invoiala? unde cazu? ce e invoiala asta?”). Modul protocolar in care isi vorbesc uneori protagonistii a fost o alta provocare pentru noi, adultii. Eram mereu intrebati de ce vorbesc asa si nu normal, cum vorbim noi. Si am inteles perfect nedumerirea si confuzia micutei noastre. Ea traieste intr-o lume plina cu expresii, onomatopee si clisee traduse din filme si desene animate, in universul magic si indestructibil construit atat de gresit in jurul lui “decat”. Asadar cum am putea noi face un copil de 7 ani sa inteleaga ca, undeva nu foarte indepartat, acesta era un limbaj uzual?

“We did our best”, sa folosesc si eu un cliseu si pot spune ca la sfarsitul cartii admiratia si incantarea copilului a fost totala! A desenat cateva zile la rand ilustratii din carte, asa cum si le imagina ea, cu soarele care aducea “focul” la fiecare apus pe crestele muntilor. Am inceput sa privim fiecare apus, ori de cate ori am putut face asta. Pana cand orizontul era inundat de “focul” rosiatic.

Heidi, fetita muntilor este fara doar si poate un titlu de referinta in literatura universala. Si o lectura ce se poate savura la orice varsta. Daca nu aveti lista de lecturi de vacanta plina, va recomand din tot sufletul sa evadati din caldura orasului pe culmi acoperite de zapada, iarba verde numai buna de alergat liber prin ea si sa ii insotiti pe Heidi, bunicul, Peter, Clara si pe toti ceilalti eroi in aventurile lor.

The snail with the right heart

/ Author / Scrie un comentariu

de Maria Popova, ilustratii de PingZhu

Imi doream de mult ultima aparitie a Mariei Popova, dar cumva recenziile de pe Amazon si Goodreads au intarziat achizitia ei.

Am gasit-o saptamana trecuta pe un site online de la noi si am luat-o. O puteti comanda insa si de pe Amazon.

Nu am gasit nimic “scandalos” sau daunator evolutiei copilului meu printre paginile ei. Dar probabil asta este o chestiune subiectiva. Este multa stiinta, dar si multa poezie si delicatete; insa nimic fortat. Unele specii de melci sunt hermafrodite. Si da, melcii fac si ei copii ca mai toate celelalte specii, prin imperechere. Dar deoarece am citit peripetiile lui Pispirel pe cand copilul avea 3 ani, acum la 7 ani am considerat potrivit, dupa ce am citit eu inainte cartea, sa o citesc fiicei mele cand a vazut-o si si-a dorit asta. S-a mirat sa auda cuvantul hermafrodit, i-am explicat si eu si tatal ei ca asa sunt unele specii si ca este o forma de adaptare si supravietuire. I-am explicat putin si despre gene si cum anumite gesturi si trasaturi ale bunicilor ei le are si ea si noi nu.
Un subiect de mirare si dezbatere a fost “the right heart”: “Cum mami, eu cand stau cu capul aici nu iti mai aud inima batand in stanga? Nu cred ca sunt oameni cu inima in dreapta”

Ca o concluzie, ma bucur ca am trecut peste parerile unor necunoscuti in fond si am luat cartea. Este o opera de arta. Si desi are la baza povestea specifica a cuiva din familia autoarei este in acelasi timp si o poveste universala. In care diversitatea face parte din lumea noastra, acceptarea celor diferiti de noi si empatia fata de drumul lor este o aspiratie, nu sursa de frica si teama. Este o carte menita sa apropie comunitati si sa ajute acceptarea si integrarea “diferitului”, nu doar fuga de el.