Ieri, pe 20 februarie, s-au comemorat 160 de ani de la dezrobirea romilor din Tarile Romane.
Intotdeauna oamenii au incercat sa posede, crezand ca astfel vor fi mai puternici. Sa posede bunuri si pamanturi si alte vieti. Dar asta nu te poate niciodata face mai puternic, ci mai slab si mai dependent de toate aceste posesiuni. In niciun caz mai liber si mai bun, mai puternic.

Exista voci care spun ca nu este bine sa le povestim copiilor lucruri grele, pe care ei sa nu le poata duce si sa ramana astfel cu traume. Ba da, copiilor avem obligația sa le prezentam lumea exact asa cum a fost si exact asa cum este acum. Doar ca trebuie sa gasim cuvinte si imagini potrivite intelesului lor pentru a face asta. Copiii trebuie sa stie ca alti copii nu s-au nascut liberi, ci trecuti in acte ca fiind posesia cuiva, la fel ca niste obiecte. Ca au existat razboaie purtate ca oameni sa fie liberi. Si ca au fost. Pana cand, liberi fiind au hotarat, ei sau urmasii lor, ca vor sa devina sclavii unor obiceiuri proaste, ale unei educatii deficitare. Ai altor oameni, in alte moduri, fanatisme de toate felurile, substante nocive, ecrane, adictii de tot felul. Toate de evitat. Si de incercat, prin toate mijloacele, sa ii determinam si pe copiii nostri sa le evite. Cel mai simplu si la indemana mod sa reusim este educatia, informatia de calitate. Resurse educationale care sa prezinte fapte reale si care sa ajute la vizualizarea unui tablou real: istorie versus fictiune, bine versus rau, realitate versus ce se prezinta si lista poate continua.

De mare ajutor consider ca pot fi in acest caz si cartile ilustrate, o inegalabila resursa educationala de calitate.

Am ales doua titluri potrivite discutiilor legate de acest subiect atat de delicat. Subiect care merita toata atentia cuvenita si in niciun caz sa fie considerat unul tabu. Pentru memoria tuturor celor care au fost si nu mai pot fi amintiti, pentru ca nu mai are cine sa o faca. Dar mai ales, pentru a nu mai repeta greseli din trecut.
Pentru a face doar bine, atat cat putem fiecare in dreptul lui si colectiv, impreuna.

Prima este povestea unei sclavii de dincolo de ocean, ce se va incheia datorita președintelui Abraham Lincoln, primul președinte republican, ce a câștigat alegerile din 1860 pe o platformă de stopare a extinderii sclaviei. La scurt timp v-a izbucni Războiul Civil , iar datorită măsurilor luate de Uniune, precum legile de confiscare⁠ și Proclamația de Emancipare din 1863, războiul v-a pune capăt sclaviei, chiar înainte ca instituția să fie interzisă prin amendament constituțional. În urma victoriei Uniunii în Războiul Civil, sclavia a fost făcută ilegală în Statele Unite, după ratificarea celui de al treisprezecelea amendament din decembrie 1865.

Povestea se numeste “Pink and Say” si ii apartine minunatei Patricia Polacco. Prezinta istoria salvarii unui baiat ranit in Razboiul Civil, de catre un alt baiat cu pielea de culoarea lemnului de mahon. Pentru cel din urma, Pink, sa lupte in acest razboi era o datorie, in incercarea de a scapa de aceasta boala, sclavia. Pentru primul, Say, era o datorie pe care o indeplinea si atat. El si-ar fi dorit sa se intoarca, la cei nici 15 ani ai sai, inapoi la familie. Povestea este una duioasa, in ciuda dramatismului evenimentelor pe care le descrie. Pentru ca dragostea si apropierea umana, empatia si grija fata de cel aflat in durere nu tine de putere sau culoarea pielii. Tine de educatia primita si modul in care acei copii au fost crescuti.

A doua poveste este de fapt o colectie de trei povesti, spuse si ilustrate de doua artiste contemporane extrem de talentate ,Victoria Patrascu si Cristiana Radu. Colectia , “Tales from the land of blue-green houses” , a aparut in 2019 in colaborare cu Unicef si Asociatia “Impreuna”. Cartile au aparut si separat in limba romana, la editura Univers.

Sunt povesti minunate, menite sa ne invete pe toti ca puterile noastre sunt exact lucrurile care ne fac sa ne simtim diferiti de ceilalti. Si ca bunatatea si empatia sunt singurele care pot da aripi unui copil nesigur de puterile propii, indiferent de culoarea pielii lui, a locului unde traieste sau a istoriei personale sau familiale. Si ca datoria si responsabilitatea noastra ca parinti este sa ii invatam pe cei mici sa le ofere celor din jur, ori de cate ori au ocazia.