A venit iar Decembrie, nu este alb inca, asteptam. Peste tot, agitatie si anticipatie, planuri si idei ce calatoresc libere. Decoratiunile au inceput sa apara inca din Noiembrie, abundente si stralucitoare. Se decorează magazine si clădiri impresionante si case fel de fel. Totul pare un imens obiect ambalat impecabil intr-un cadru de poveste. Pare ca nu este nimeni real care sa lase cate o scama sau o firimitura pe ici pe colo sau sa sparga un glob. Ori mai rau, sa agate din greseala beteala sau sa răstoarne tot bradul… Cel putin asa arata totul, perfect impodobit, in decorurile ce ni se arata peste tot.
Bradul nostru e viu si e mititel. Cat copilul, cu tot cu steaua din varf. Steaua bradului, desigur 🙂 E verde, verde, a sosit ieri de departe, dintr-o padure vine. Cineva răutăcios mi-a zis ca vine dintr-o pepiniera, nu din padure. Dar nu m-am suparat. Are pamant cu putin muschi pe el si tot felul de fiinte mici care mai apar din cand in cand sa inspecteze noua casa. Are radacini ce incap bine in ghiveciul mare in care a venit si acum se acomodeaza pentru ca va sta cu noi in casa. Cel putin asta ne dorim. Nu are o forma perfectă, insa este perfect pentru noi. Ieri l-am impodobit, cu decorațiuni facute de noi si de copil de-a lungul anilor sau primite de la cei dragi. Am ascultat si am cantat colinde langa el, sa fie fericit in noua casa. L-am udat si am aerisit sa aiba aer curat, sa respire cum ii place lui. Am pus doar decorațiunile usoare, sa nu ii impovaram crengile. Desi e marisor ca varsta si invatat cu greutatile, am decis ca este mai bine sa fim blanzi cu el. Pe jos, in jurul lui au ramas cateva ace; pe cartile din biblioteca langa care sta deocamdata se mai gaseste si cate un firicel de praf; bine, mai degraba o familie intreaga de firicele de praf 🙂 Insa este bine si cald si pace la noi langa bradut si parca nici cadourile dorite nu mai sunt atat de importante acum. Conteaza ca suntem impreuna, sanatosi si ne bucuram unii de altii.
Cadourile cele mai valoroase sunt acestea care nu au un pret lipit pe o eticheta. Care nu sunt la moda si nici nu se gasesc pe rafturi in mall.
Suntem noi cand suntem bine si fericiți. Si stim ca si cei pe care ii iubim se simt la fel. Dar daca totusi Mosul va vrea sa ne aduca un set nou de Lego (copilul asta ar cam vrea) nu ne vom supara deloc 🙂
Maria Popova is an artist that has chosen to share her light and her talent on all of us willing to wonder to the beauty of the world.
Her project The Marginalian is a monography of what is real important and has meaning in literature. Her work on all the presentations and reviews is huge and of a great quality and realism.
Her latest work is a printed book. “The Universe in Verse” started in 2017 as a gathering of people interested in poetry, stories, a festival of wonder as the author herself name it.
Now we have this gorgeous book to comfort our need to know and to feel the beauty and the reality, what is inside of us and what lays there, all the way to the horizon and beyond.
A beautiful album about people still living in remote and faraway places, after their own traditions and customs, in perfect harmony with their native land and all it surround them.
A masterpiece of history and beauty and beyond magic places to be discover. A work of more than 10 years of study and travelling for the author, Nat Carduzo.
An encyclopedia of nature and live, of past and present meeting. Of beauty. Enjoy it!
The most important book of all, the one’s keeping all the words in the world, would like to tell a story. How to do that? Who will help her do that? A hungry Crocodile, a Donut afraid to be eaten up, a Ghost, the Moon hershelf, the Queen and her Ruler, a Splash of ink and a Tornado!
If you want to emerge yourself in a great story and a superb illustration, then the art of Oliver Jeffers and Sam Winston is the book right for it!
Part of Candlewick Biographies and Orbis Pictus Award for Outstanding Nonfiction for Children
Reading age: 8-12 years
In a beautifully crafted biography, Hester Bass and Caldecott Honor winner E. B. Lewis pay homage to the most famous American artist you’ve never heard of 🙂 Reclusive nature-lover Walter Anderson spent weeks at a time on an uninhabited island, sketching and painting the natural surroundings and animals to create some of his most brilliant watercolors, which he kept hidden during his lifetime. Only after his death they were revealed to the world, for all of us to be able to admire his true talentand love for painting and nature.
Un invatator adevarat trebuie sa fie a)invatat si b)sa stie cum sa ii invete pe ceilalti ce vrea el sa ii invete, insa in ritmul si intelegerea in care pot ei invata. Asta ca sa sune asa, ca la scoala 🙂
Un invatator adevarat nu este neaparat cel ce termina niste cursuri pedagogice sau o institutie de profil. Invatator nu este cel care sta in spatele unei catedre si simte zi de zi ca este dreptul lui sa fie acolo si obligatia celor pe care ii priveste, mititeii aceia din banci, sa faca doar ce spune el, cand spune el, toti in cor.
Un invatator adevarat se gaseste rar zilele acestea. Pentru ca acel om minunat trebuie sa se cunoasca pe sine si sa continue sa invete zi de zi despre el si despre viata. Sa isi ia timp si ragaz sa asculte o intrebare pana la capat si apoi sa ofere raspunsul cautat de cel ce intreaba, nu doar pe cel pregatit de el, oferit de manuale sau programa.
Un invatator adevarat este raspunzator cu consolidarea unor viitoare convingeri si caractere puternice. El cauta sa înflorească fiecare boboc din buchetul clasei lui, nu doar sa cioparteasca frunzulite si mugurasi ce nu au crescut cum trebuie, sunt gresiti.
Daca ar fi sa pot alege un talent, as vrea sa fiu Domnul Trandafir. Sau cel putin asa cum l-am deslusit eu din scrisul lui Sadoveanu. Ca dupa mine sa ramana o vorba:” In locul acela odata a trait un om”. Si asta sa fie suficient pentru fiecare ce o citeste sa inteleaga cine am fost.
Din pacate invatatori adevărați nu mai sunt atat de multi acum. Nici zilele noastre nu mai sunt ce-au fost candva si ar fi si greu sa mai fie. Pentru ca ne grabim. Sa deprindem obiceiuri care sa ne departeze de noi si de ceilalti. Asa ca daca ati avut norocul sa intalniti un dascal minunat, bucurati-va si multumiti-i ca exista.
Pentru final cativa dascali model intalniti in povestile citite pana acum. Domnului Falker, profesorul din clasa a cincea al Patriciei Polacco, i-as da o medalie de mare erou al omenirii si i-as obliga pe toti cei care iau astfel de decizii sa introduca aceasta carte ca lectură obligatorie in scoli. Si in cele generale, dar si in cele ce ii pregatesc pe viitorii dascali. Pentru ca da, este de neimaginat inca, desi se intampla frecvent, cum poate trece un copil atatia ani prin scoala fara ca nimeni sa nu inteleaga ca are un handicap ce poate fi recuperat. Cu multa munca si mult ajutor, dar poate fi recuperat. Ca el nu vede literele ca noi toti si trebuie ajutat si incurajat sa o faca. Nu rusinat sistematic pentru neputinta lui fiziologică. Pe Miss Twinkle, profesoara de muzica a Crizantemei, as incununa-o zana tuturor copilasilor invatacei. Cat de minunata sa fii sa reusesti cu atata blandete sa starpesti rautati si sa cladesti in loc frumoase prietenii! Iar Miss Nelson musai sa primească premiul pentru cel mai inovator dascal, pentru ca nicio alta fiinta nu ar fi reusit atatea izbande cu atatia copilasi nazdravani.
Astazi incepe Targul international de carte Bucuresti 2024. Prilej de revedere cu oameni pasionati de cuvinte si ilustratii frumoase, pe care reusesc ei cumva sa le aduca sub ochii celor mici, the little humans.
Cartile, ca tot ce este izvorat din dragoste si iubire, sunt magice. Sa le descoperi si sa le citesti este o experienta si o emotie unica pe care dupa ce o traiesti nu vei mai fi la fel.
In casa noastra, cartile si toate lumile ascunse intre copertile lor sunt pretuite peste masura. Prieteni dragi si vechi, unii chiar din copilaria noastra, a adultilor. Cu fiecare titlu nou, biblioteca noastra devine mai neincapatoare si mai bogata.
Am reusit si anul acesta sa strangem cateva dintre noile aparitii, le-am citit si m-am gandit sa le prezint si aici, in caz ca aveti nevoie de putina inspirație intr-o zi asa posomorâtă si ploioasă.
Sa fie carte!
De curand s-a lansat o noua editura de carte pentru copii, Povestela Ofir. Am cumparat doua titluri de la ei, “Votati lupul!” de Davide Cali si Magalie Clavelet si “Curaj de soricel” de Nicolo Carozzi. Prima este o poveste actuala, doar este an electoral. O morala ce pare ca insoteste din vremuri de demult specia umana si anume aceea ca mereu este ales raul cel mai rau, daca acesta imbraca straiele potrivite si joaca rolul cerut de public. Va recomand cartea, Davide Cali este unul dintre artistii contemporani pe care il apreciem foarte mult.
Despre al doile titlu al lor, “Curaj de soricel” va pot spune ca ilustratia este deosebit de frumoasă si expresiva. Ca Nicolo Carozzi a colaborat cu artisti mari din 2016, cand si-a facut debutul in ilustratia pentru copii si pana acum. Povestea este sensibila si emotionanta, ca toate povestile despre prietenie si curaj, atunci cand situatia o cere.
O alta premiera este si aparitia de la editura Portocala Albastra a cartii sotilor Provensen, “Prietenele noastre, animalele de la ferma Dealul cu artari”. Premiera pentru ca, desi Alice si Martin Provensen au fost unii dintre cei mai talentati ilustratori de carte pentru copii din toate timpurile, nicio editura romaneasca nu s-a aventurat pana acum sa ii traduca si in romana. Cartea face parte dintr-o serie de carti dedicate vietii familiei Provensen la ferma lor, Maple Hill Farm. Sunt prezentate toate animalele domestice si salbatice pe care le intalnesc acolo. Personaj nelipsit in toate cartile din serie este motanul Max, caruia in 2023 i-a fost dedicata o carte doar despre el, intitulata “The truth about Max”, ce contine si informatii oferite de Karen Provensen Mitchell, dar si scrieri netiparite pana acum ale parintilor sai, Alice si Martin Provensen. Tot de la ei va recomand “Masina domnului Pleasca” de John Burningham. O puteti adauga celuilalt titlu aparut la ei “Plimbarea domnului Pleasca”.
Editura Frontiera a adaugat anul acesta un nou titlu in colectia de autor Mario Ramos si anume “Eu sunt cel mai destept”. Aceleasi personaje, acelasi umor de neegalat al lui Mario Ramos. Autor cunoscut mai mult pe piata de carte pentru copii din Europa, insa deosebit de îndrăgit. Cartile lui sunt o prezenta obligatorie in biblioteca copiilor foarte mici, prescolari sau scolari din primii ani. Este deosebit de important sa fie prezentate inainte ca cei mici sa intalneasca supereroii din desenele animate. Pentru a intelege ca adevaratii eroi din viata lor nu au puteri magice sau mantii care sa ii protejeze de toate relele pamantului. Eroii din viata lor sunt mama si tata, cei care fac tot posibilul sa ii ajute si sa ii protejeze prin forte si abilitati reale, nu imaginare.
La editura Arthur au aparut primele doua carti din seria Ursii Berenstain. Avand in vedere ca au fost publicate pana acum mai mult de 100 de titluri din colectia Berenstain Bears, nu putem decat sa ne bucuram si sa asteptam si alte titluri. Pentru titlul “Ursuletii Berenstain uita de bunele maniere” am citit undeva niste remarci cum ca ar prezenta cuvinte si atitudini necorespunzătoare. Cuvinte urate pentru folosirea carora penalizarea consta in diverse treburi gospodaresti. In cultura noastra se intampla ca orice se face, in general, sa nu fie bine. Asadar sa nu va mire si astfel de pareri. Daca veti petrece cateva ore in orice scoala sau loc de joaca, sigur veti auzi si vedea cuvinte si atitudini si mai si…. Gen, stiti voi, ca sa vorbesc si eu la moda 🙂
Tot la Arthur, in colectia “Cartile lui Radu” a aparut o noua carte semnata Otfried Preubler, “Talharul Hotzenplotz”. Simpatica poveste, ilustratii color, mi-a placut. Este povestea cu numarul 17 din colectie, pe care ne mandrim ca am reusit sa o pastram dupa atatia ani si atatea citiri.
In colectia “Red adventure” a aparut si continuarea romanului lui Richard Peck “Departe de Chicago”, “Un an hai-hui”. Asta daca va place cum scrie Richard Peck. Noua ne place. Foarte, foarte mult 🙂
De la editura Cartemma m-a atras “Tesatorul de nori” de Michael Catchpool, ilustrat de Alison Jay. Nu exista multe persoane care sa ilustreze mai frumos ca Alison Jay, iar povestea asta este absolut minunata! Ce nu am inteles a fost pagina mata folosita pentru tiparirea cartii. Par atat de sterse si de sarace ilustratiile! Pacat…
La Pandora M, mare bucurie mare, un nou titlu Mauri Kunnas “Regele Arthur si Cavalerii Mesei Rotunde”. Nu am pretentia ca Mauri Kunnas sa prezinte fapte istorice reale, insa orice forma atractiva de a le prezenta celor mici unii dintre cei mai reprezentativi eroi ai epocii medievale este binevenită. Cartea arata foarte bine, pentru vesnicii nemultumiti de capsele cu care Pandora M prinde paginile ( tocmai la mijloc!) de data aceasta cartea are cotor. Felicitari pentru apariție! Tot la ei am gasit si cartea “Tish” de Edwina Wyatt. Am comandat-o si am inceput sa o citesc imediat ce am primit-o. Ilustratia este frumoasă, cartea este tiparita cu litere mai mari, numai bune de citit de elevi de 8-9 ani, cat au eroii din carte. Este o poveste impresionantă si frumos scrisa, o recomand. O poveste despre viata asa cum vine ea peste copii de 9-10 ani, cu multe chestii dificil de asimilat. In singuratatea lor, desi sunt mereu inconjurati de persoane. O poveste plina de umor, am ras mult citind-o, despre cum mereu solutiile gasite duc in locuri si situatii noi, fericite pana la urma. Ma bucur ca cineva i-a dat sansa acestei scriitoare si i-a publicat cartile. Si ma bucur ca Pandora M a avut curajul sa publice, din nou, un autor aproape necunoscut in Romania. Cartea merita cu siguranta citita sau macar rasfoita.
One of our favorite contemporary illustrators is Neil Packer. “One of a kind”, his book about all kind of sorting one can imagine, won the Bologna Ragazzi Award and Premio Andersen and Cento Prize in 2021.
Now, in April 2024, the italian publisher Camelozampa printed his last masterpiece, La parabola del panifio indipendente. The book was “Printed on water” at Grafiche Veneziane, the last active independent printing house in Venice. And the book is indeed a true downward parable, symbolizing how conformity can flatten and consume everything: taste, originality, creativity, care and passion.
The story is centered around an elderly couple from a small town that runs a bakery that produces the most delicious bread. Their passion and love for creating good bread are evident in every loaf they bake. As the years goes by, their strength and energy eventually runs out. Seizing this opportunity, the owner of the Grande Fabbrica (the Big Factory) acquires their independent bakery. The result? The once-flavorful bread becomes bland, soft, and devoid of love. The townspeople reluctantly accept this tasteless bread, forgetting the goodness that came from the independent bakery. They are not happy, but what can they do?
Then, other bakers start reopening new independent bakeries. And so, the town is filled again with the smell of fresh out of the oven, tasteful and baked with love bread.
Intamplarea face ca tocmai astazi sa fi primit cele cateva noutati romanesti aparute in ultimul timp, pe care le-am comandat pentru ca abia asteptam sa le vad.
Incep parada cartilor cu aparitia editurii Arthur, care face parte din colectia Versocicleta. Este vorba de cartea “La Pasti”, versuri de George Topirceanu, ilustrata de Anca Smarandache. Poezia este preferata noastra, o avem deja si in colectia de poezii aparuta la Cartea Copiilor, “Poezii din copilarie”. Voi incepe prin a spune ca aceasta mi se pare cea mai reusita ilustratie a Ancai Smarandache pe care am vazut-o pana acum. Poezia este usor de retinut. Versul lui Topirceanu este duios si amuzant in acelasi timp. Prezentarea fiecarei strofe separat pe cate o pagina le ofera celor mai mici cititori ocazia de a si “vedea” ilustrate obiceiurile si traditiile de la Pasti, cel putin cele ortodoxe. Hartia de calitate, groasa si putin lucioasa, atat cat trebuie sa nu deranjeze lectura la lumina artificiala. Grafica si realizarea tehnica la fel. Nota cititorului: maxima! Felicitări editurii Arthur pentru aparitie!
A doua noua aparitie, tot de sezon, “Poveste de primavara” de Jill Barklem, aparuta la editura Cartea Copiilor in traducerea Marei Wagner. Cartea are acelasi format mic precum cartile lui Jill Barklem aparute la Cartier Codobelc. De altfel voi posta o prezentare alaturata a celor doua editii, sa va puteti forma singuri o parere. Hartia alba, mata. Traducerea nu primeste nota maxima, din pacate. Ii apreciez extrem de mult pe cei de la Cartea Copiilor, insa asta este adevarul meu si l-am expus. Asteptam sa vedem daca si cum vor reusi sa publice si celelalte 3 sau 7 carti celebre( depinde daca vor sa traduca toata seria sau nu).
“O vara cu Olenka” de Gaia Wisniewski, aparuta in acelasi format ca si prima carte din serie tiparita de editura Frontiera. Doar ca traducerea ii apartine de aceasta data Ralucai Dinca. Hartia este mai mata decat cea folosită pentru “Olenka” si din acest motiv, cred, ilustratia pare mai stearsa. Nu primeste nici ea nota maxima 😞
Am lasat la urma “Iazul” de Jim LaMarche, aparuta la Cartea Copiilor. Traducerea apartine tot inegalabilului Florin Bican. Impecabila, ca de obicei. Povestea, inspirata din copilăria artistului, minunata. Absolut minunata! Viata in natura, odata cu trecerea anotimpurilor si schimbarile survenite in jurul iazului. Fiecare ilustratie este deosebită si vibranta, calda si fermecatoare. In cateva dintre ele lumina soarelui se reflecta minunat in apa iazului si ai senzatia ca privesti direct iazul si nu doar o ilustratie dintr-o carte. Ca si realizare tehnica, “Iazul” are acelasi format cu cel in care a aparut si “Pluta”, insa hartia este lucioasa, nu mata. Nota maxima primeste si “Iazul”, felicitari editurii! Pana acum mi se pare cea mai frumoasă aparitie din 2024.
little humans 