Today is the first day of the winter holiday. I have plans to wake up early, to get to drink my coffee with my husband. After 5 minutes my daughter appears… In every school day, but in absolutely e-v-e-r-y day she has school, we try for minutes to woke her up. And it is always a battle: with screaming and grimases and stuff being thrown. And big words being said, like “ I know you are my mother, but I don’t like you anymore”…Any parent knows how it goes, I’m sure. But today, on her first free morning, she woke up before the alarm. She has a lot of important things to do in her first day off …
Author: Author
El surdo Cece Bell
Daca toate romanele grafice ar castiga o medalie, am avea in biblioteci doar carti premiate. Daca toti cei care au o voce si un mesaj de transmis ar fi publicati, am avea ocazia sa citim doar carti una si una si sa auzim povesti de viata reale, nu toate cu unicorni roz. Insa toate cu final fericit pentru ca eroii lor vor fi invatat sa isi foloseasca avantajele pentru a depasi obstacole si greutati.
Dar cum nu toti au curajul sa isi infrunte fricile, lucrul acesta se intampla foarte rar.
Astazi voi vorbi despre o carte pe care nu imi aduc aminte sa o fi prezentat sau mentionat cineva in spatiul literaturii pentru copii din Romania.
El surdo de Cece Bell, carte distinsa cu Newbery Honor si Geisel Award in anul 2015 si York Times bestseller este un roman grafic ce ar trebui studiat in scoli. Recomandata si prezentata celor care cred in curaj si daruire, in depasirea deficientelor de orice fel.
Romanul grafic inspirat din viata autoarei o are ca eroina pe Cece, o fetita ca oricare alta, dar care la varsta de 4 ani isi pierde auzul, in urma unei meningite bacteriene. Alter ego lui Cece este o fetita iepuras in costum de baie si cu mantie de super eroina. Poarte mereu la gat o minunata ureche fonica, ce o ajuta sa asculte tot ce se aude in jur.
Eroina trece pe rand prin diverse intamplari care de care mai dificile: spitalizarea in urma bolii, apoi constientizarea faptului ca nu mai aude; mutarea intr-o noua scoala unde trebuie sa invete limbajul semnelor; nesfarsitele orele de logopedie; noile prietenii si prima dragoste.
La finalul cartii descoperim foarte multe elemente autobiografice pe care autoarea si-a dorit sa le includa in carte. Lungul drum de la idee la tipar. Salopetele facute de bunica, unde isi poarta urechea fonica; fotografii din arhiva personala, schite si desene pe baza carora a conturat personajele cartii. Diagnostice medicale, poze cu prieteni, colegi si profesori.
Se intampla foarte rar sa ma emotioneze si sa ma motiveze o istorie trista in modul in care m-a impresionat aceasta carte. As vrea sa o citeasca fiecare copil sau tanar ce este convins ca viitorul lui nu poate fi cel visat; fiecare copil cu deficiente ce are ceva de spus, insa nu stie cum sau se teme ca vocea lui nu va fi auzita. Toti cei care au fost rusinati sau abuzati datorita unor “imperfectiuni” fizice sau psihice. Omuleti care raman intr-un colt, desi lumina din sufletul lor straluceste cat pentru toata planeta. Cei carora li s-a spus nu si li s-au taiat sanse doar datorita fricilor si neputintelor celor ce le-au decis soarta.
Pe toti i-as tine de mana si le-as spune ca sunt suficienti asa cum sunt. Si vocea lor va razbate mereu peste mari de ignoranta pentru ca este una puternica ce are un mesaj de transmis. Si poate as purta si un costum de baie si mantie cand le-as spune toate astea …
Targul de carte Gaudeamus 2022
Anul acesta are loc mai tarziu, nu la sfarsitul lui noiembrie cum se intampla pe vremuri 🙂 Merg la targ de 15 ani, iar in ultimii 8 imi dedic un timp anume cartilor pentru micii cititori.
Pentru ca avem deja acasa multe din titlurile pentru copii aparute in ultimele luni, scurta mea vizita a fost mai mult un tur de onoare si pentru placerea de a rasfoi cartile.
O sa incep cu editura Vellant, standul lor este printre primele. Au toata oferta lor actuala de carte. Din pacate un singur titlu nou aparut, “Marie Curie pentru copii”.
La editura Cartea Copiilor am avut cea mai placuta surpriza, un grup de copii veniti la targ cu invatatoarele sau educatoarele sa isi cumpere carti. Noutatile lor editoriale le stiti deja, am mai vorbit despre ele. Astazi am cumparat doar Fabulele lui Arnold Lobel si Calendarul 2023 cu ilustratii din cartile lui Astrid Lindgren. Merita luat, mai ales daca cei mici nu au inca un calendar de perete pentru anul ce vine. Am aflat si ca vor continua sa editeze opera lui Jim Lamarche, poate chiar “The raft”… Astept cu nerabdare.
De la Portocala Albastra am luat ultima carte din seria Autobuzul magic, Pe vremea dinozaurilor. “Promoroaca” lui Michelle Houts nu m-a convins.
Editura Frontiera si-a ancorat arca intr-un coltisor umbros, cam greu de gasit. Aveau toata oferta lor actuala de carti, inclusiv “O portocala de Craciun” a Patriciei Polacco. Daca nu ati cumparat-o deja.
La Paralela 45 mi-a placut foarte mult designul standului, toata atmosfera de acolo te indemna la citit.
Grupul editorial Art are iar cel mai mare si mai luminos stand. Ei si cei de la Humanitas, acum axati pe promovarea ultimei carti a lui Mircea Cartarescu, Theodoros.
La Humanitas junior m-am oprit la “Invizibilii” Ioanei Parvulescu, pe care o admir foarte mult si eram curioasa cum este prima carte dedicata celor mici. Plus ca fiica mea insista ca are un frate invizibil care traieste cu noi in casa si am zis sa citesc mai multe despre subiectul asta.
Dintre noile aparitii de la Arthur, amintesc doar cateva: volumul IV din Harry Potter, ilustrat de Kim Jay, “Harry Potter si Pocalul de foc”. Este foarte greu si il voi comanda online, am tot timpul pentru ca fiicei mele nu ii plac povestile cu Harry Potter. Am remarcat si ultima carte a lui Matei Visniec, “Cu vaporul printre stele”. Si au ascultat off-urile vizitatorilor de la Bookfest si si-au facut si coltisor de citit …
As fi cumparat alte cateva titluri, insa unele erau foarte mari si grele (cateva titluri de istorie de la Litera si DK, cateva de la Arthur si cartile lui Matt Haig de la Nemira). Nu am apucat sa studiez oferta de carte pentru copii in limba franceza si engleza, nici cartile de arta. Poate reusesc sa mai ajung si maine, sa ma uit pe indelete. Cu siguranta sunt multe alte titluri fara pereche ce merita macar rasfoite, daca nu si cumparate.
Gaudeamus, ziua 2
Astazi am mai gasit cateva carti, numai bune de luat acasa. De la editura Rao cele doua carti din colectia Mini clasic si Enciclopedia Fantasy de Judy Allen. Micutele doamne in ilustratia Francescai Rossi de la DPH; la editura Prior pe langa foarte multe albume de arta am gasit o carte cu Bluey pentru fiica mea si una cu Peter Rabbit, pentru mine 🙂 Este absolut minunata, chiar daca are pagini cartonate si clapete nu m-am putut abtine sa nu o cumpar.
De la Pandora M Cartea spiridusilor finlandezi, desi e cam neagra povestea pare simpatica. Si apoi e Mauri Kunnas, cum avem toate celelalte carti cu spiridusi cred ca trebuia sa o avem si pe asta. Tot de la ei am luat cartea lui Iulian Tanase, Aventurile lui Sacha in tara instrumentelor muzicale imaginare. Si mi-au dat cadou un calendar mare de perete cu Petson si Findus.
Cam atat de la targ, va doresc sa va bucurati de el celor ce aveti in gand sa ajungeti si lectura placuta!
Multor expozanti nu le-am inteles rostul la Gaudeamus. Unii dintre ei, Jerry’s Pizza 🙂
Altora le lipseste zambetul de pe buze sau macar dorinta de a interactiona cu alti oameni. Ca doar de asta mergem la targuri, sa interactionam unii cu altii, nu?
Ca o concluzie, habar nu am incotro se duce piata de carte pentru copii. In conditiile in care foarte multi autori si ilustratori de top la nivel international nu sunt inca tradusi si la noi si foarte multe carti premiate nu ajung sau ajung cu mare intarziere in oferta editurilor din Romania.
Eu in coltisorul meu continui sa cumpar carti, sa povestesc despre ele aici si sa le recomand celor interesati de ele. Si sper ca aparitiile de neratat din 2023 sa fie multe, sa avem de unde alege. Sa ploua cu carti bune!
Tara mea e-un colt de rai
Vreme de cativa ani am locuit pe o strada din Bucuresti pe unde treceau tancurile si masinile si echipamentele mobile in drumul lor spre si de la parada de ziua nationala. Soldati si ofiteri in uniforme, salutand copii si trecatori. Patriotismul ma emotioneaza; cand aud imnul national la diverse concursuri si competitii sportive simt un nod in gat si lacrimi se pregatesc sa curga de capul lor pe obraji. La parade militare este la fel de rau. Sau cand copii si oameni mari si minunati care reprezinta tare noastra castiga premii si medalii. Cand cineva face un gest de bunatate neasteptat. Lucruri mici si care trec uneori neobservate. Probabil toate acestea sunt reminescente de fost soim al patriei si pioner participant la paradele de 23 August 🙂 Sau poate chiar port dragostea de tara in inima.
Multi isi aduc aminte ca sunt romani doar de 1 Decembrie si la meciurile de fotbal ale echipei nationale. De curand au inceput sa simta fiorul asta al nationalismului si la competitii de inot, pentru ca avem unii dintre cei mai buni inotatori din lume. Ei erau la fel de buni si inainte sa devina campioni europeni sau olimpici. Dar cati auzisem de ei? Cati i-au sustinut si sprijinit in sutele de mii de ore de antrenament? Prea putini…
Dragostea de tara se invata de mic, ca iubirea de mama si de tata, de frati si surori. Patria suntem noi toti, mici si mari, cei care ne-am nascut pe meleagurile astea scaldate in soarele fierbinte de vara si batute de vanturile ascutite din iarna.
Tara mea e-un colt de rai de unde nu as vrea sa plec, desi iarba de peste mari si tari pare mai verde privita de la distanta. Cu siguranta insa are si ea uscaciunile ei.
Sa traiesti Romanie, sa cresti copii mari si iubitori de glie, de valori si traditii romanesti!
Noutati editoriale romanesti
Pentru ca maine este 1 Decembrie, m-am gandit ca celebrarea ultimelor aparitii de carte pentru copii poate fi un bun prilej de sarbatoare. Sa aducem astfel un omagiu tuturor celor ce trudesc in edituri, tipografii, depozite si sali de prezentare. La birouri, planse de desen, in fata calculatoarelor. Autori si ilustratori, traducatori, editori, redactori, echipe de productie. Celor ce sunt mereu pe drumuri, ducand cartile catre cititorii lor; la targuri si intalniri si expozitii, la zeci si sute de evenimente culturale.
Mi-am luat timp si am studiat ofertele tuturor editurilor de la care iau carti in mod frecvent si am cumparat toate titlurile pe care le-am considerat potrivite pentru fiica mea. Apoi le-am rasfoit pe toate, toate pentru a imi face o parere despre ele.
Au fost cateva surprize, majoritatea placute. Gustul amar ramane insa, au fost atat de putine aparitii notabile in 2022! Parca si mai putine ca in 2021; sau poate am devenit eu mult mai selectiva. Si mi se par foarte slab promovate, peste unele titluri am dat intamplator. Asta in conditiile in care urmaresc tot ce apare la nivel de carte pentru copii, atat pe plan national, cat si international.
Lista de mai jos poate fi folosita si ca punct de plecare pentru cumparaturile celor care vor sa ajunga la Gaudeamus. Sau unele dintre aceste carti pot fi facute cadou de sarbatori, pe care cei mici sa le gaseasca in ghetute sau langa brad.
Cu siguranta unele titluri fara pereche aparute in ultimul timp mi-au scapat, de aceea orice mentionare a acestora este binevenita. Vor lipsi din prezentarea mea titlurile de la editura Portocala albastra; cu sistemul lor de prezentare si de achizitii online nu am reusit inca sa ma inteleg, de aceea cumpar cartile lor de pe unde le gasesc disponibile si la ceva distanta de la data aparitiei.
O sa incep cu una dintre surprizele placute. Este o carte aparuta la Editura Arc: “Cele mai frumoase povesti” de Fratii Grimm, Charles Perrault si Hans Christian Andersen, cu ilustratii de Francesca Rossi. O colectie de 23 de povesti clasice ale binecunoscutilor autori. Si pentru ca aveam toate celelalte carti ilustrate de Francesca Rossi, am vrut sa o adaugam si pe aceasta colectiei.
Continui cu “O portocala de Craciun” de Patricia Polacco, recent aparuta la editura Frontiera. O alta carte de colectie pentru iubitorii celebrei autoare si ilustratoare. O alta carte ce cu siguranta va fi iubita de micii nostri cititori.
De la Humanitas junior ne bucuram de ilustratiile si gingasa poveste a Incredibilului Sylvester, de Dana Kaveli. O carte aparuta in editie bilingva, romano-ucraineana. O carte a timpurilor agitate pe care le traim, proiect de promovare a valorilor ucrainene celor ce inca nu au avut contact cu ele. Fetitei mele i-a placut ilustratia minunata, alcatuita din zeci de tuse atent pictate, adevarate opere de arta. Si s-a bucurat mult de inventivitatea soricelului, de solutia gasita pentru a avea si el o vioara: a construit-o singurel folosind o cheita mica uitata intr-un cutie de vechituri.
“Cartea copiilor” este iar la inaltimi si tipareste titluri minunate dupa titluri minunate. Am ales sa cumpar “Craciun in satul Harmalaia” si “Lotta si Craciunul cu peripetii” ale lui Astrid Lindgren, pentru ca personajele acestea sunt nemuritoare in literatura pentru copii. Si autoarea lor de asemenea. Apoi am ales “Casa celor patru anotimpuri” de Roger Duvoisin, un alt clasic al ilustratiei pentru copii. Tatal Petuniei si al Veronicai, dar si al unor ilustratii remarcabile cu Mos Craciun. Pentru final am pastrat “desertul”: Micul brad de Margaret Wise Brown, ilustrat de Jim LaMarche. Cand doi titani isi unesc fortele, nu poate iesi decat o minunatie de carte! Si o sa va spun doar atat: cumparati-o copiilor vostri si nu veti regreta. Sper ca editura sa continue in editarea operei lui Jim Lamarche si sa apara in romana si “The elves and the shoemakers”. O sa ii scriu Mosului o scrisoare, poateajuta el cu dorinta aceasta…
La editura Pandora M am gasit trei bijuterii: Ada, savanta de Andrea Beaty ( titlul original “Ada twist, scientist”), Doar cinci somnici pan’ la Craciun a lui Jimmy Fallon, pe care o sa o adaug colectiei mele de carti pentru copii scrisa de celebritati si “Cele sapte minuni ale domnului Zapacila” Ma rog, ale domnului Mauri Kunnas, dar nu conteaza asa de mult detaliile, cat minunile 🙂
Despre ultimele aparitii de la Editura Arthur am mai pomenit. O sa mentionez ultimele titluri cumparate: “Toate panzele sus”, editia ilustrata ( dar sa nu va asteptati la foarte multe ilustratii, nu este cazul) pe care deja o citim fiicei noastre. Mai avem putin si terminam cele 648 de pagini 🙂 Glumesc desigur, nu mai avem chiar putin…
Pentru pasionatii aventurilor misterioase cu Harry Potter recomand “Un an magic” cu ilustratiile lui Kim Jay si tradus maiastru de Florin Bican, Tatiana Dragomir, Radu Paraschivescu si Alex Moldovan.
“Daca vii pe Pamant”, a lui Sophie Blackall este de neratat. Aparuta in 2021, titlul original “If you come to planet Earth”, este o carte de vizita a planetei unde locuim, asa cum si-ar putea imagina un pusti sa o trimita celor din alte galaxii si planete. Deosebit ilustrata, depaseste granitele unei povesti, fiind o vasta si cuprinzatoare enciclopedie a vietii si obiceiurilor noastre de zi cu zi. Aici pe Pamant. Am retinut pasajul in care Quinn, baietelul care spune povestea noastra de aici, de pe Pamant, explica de ce merg copiii la scoala: pentru a invata tot felul de lucruri si a sti ce sa faca cand vor fi mari. Fiica mea a declarat ca pesemne de asta stiu eu atatea lucruri, ca am fost atatia ani la scoala 🙂
La editura Litera am gasit singurul calendar de Advent cu carti pentru cei mici. Carti mici, dragalase, cu 24 de povesti Disney. Fiica mea, la fel ca toti copiii de altfel, iubeste povestile Disney si am considerat ca acest cadou o va bucura nespus. Tot aici a aparut de curand “Bradul de Craciun” al Juliei Donaldson, carte nominalizata la British Book Awards 2022. La o prima rasfoire, cumva ilustratia nu “vine” bine cu scrierea Juliei Donaldson. Dar asta este probabil doar ceva subiectiv, datorat faptului ca toate personajele din cartile ei citite pana acum au fost ilustrate de Axel Scheffler.
Acestea fiind scrise, va urez spor la cumparaturi si la citit!
Ziua Recunostintei
De ceva timp, de cand fiica noastra a inceput sa inteleaga rostul lucrurilor si al obiceiurilor noastre zilnice, avem un mic ritual. Seara, inainte de culcare, ne povestim ziua, cu ce a fost bun si nu prea in ea. Multumim pentru ce avem si ne exprimam supararea pentru ce nu ne place.
Vara asta, pe fondul unor traumatisme anterioare, m-am trezit brusc cu niste dureri acute la umarul drept. In scurt timp au devenit permanente si mobilitatea mea s-a redus considerabil. Cu mult efort si terapie, am reusit sa imi reiau aproape total functionalitatea mainii. Insa a fost un proces tare dureros si dificil. Uneori imi petreceam minute in sir pentru a face miscari ce inainte durau cateva secunde. Faptul ca nu intelegeam cum ajunsesem aici nu ajuta nici el deloc. Insa in fiecare clipa ma bucuram ca nu sunt mai rau si ca pot functiona independent de ajutorul altora. Acum sunt bine, continui terapia si recuparea, insa este o binecuvantare sa le fac fara durere. Si de fiecare data cand mi se pare ceva greu sau nedrept, imi aduc aminte ca sunt bine. Ca nu mai am dureri. Multumesc pentru ce am si incerc sa nu fiu nemultumita pentru ce lipseste. Ce lipseste probabil nu ne trebuie acum.
Cand i-am spus fiicei mele ca se apropie Ziua Recunostintei si am intrebat-o pentru ce este recunoscatoare, nu stia ce inseamna recunoscator, asa ca am apelat la explicatia din engleza: am intrebat cui sau pentru ce anume din viata ei ar dori sa multumeasca.
– Cui sa multumesc? Tie sau lui tati?
– Sau altcuiva. Poate lui Dumnezeu sau …
– Lui Dumnezeu, da. Desi el a facut si supararea si mie nu imi place deloc cand suntem suparate una pe alta.
– Uite, eu sunt recunoscatoare ca va am pe voi, pe tine si pe tati. Si ca suntem sanatosi. Ca nu ma mai doare umarul. Ca avem tot ce ne trebuie.
– Mie mi-ar mai trebui niste seturi Lego si niste fulare si caciulite pentru animalutele mele de plus…
Printul Miorlau de Nina Cassian
“… Astfel de dulciuri
Vai! nu se gaseau
Si printul Miorlau: miorlau, miorlau
Miorlau ca ploua afara,
Miorlau ca afara-i soare
Miorlau ca-i zi de lucru
Miorlau ca-i sarbatoare…”
Nu stiu daca exact asa apar in carte, insa asta am auzit-o astazi pe fiica mea recitand bucuroasa prin casa. De ceva vreme tot gustam dulciuri: pe cele ramase de la trick or treat-ul de Hallowen sau pe cele primite la ultimele zile de nastere sau onomastica ale colegilor ei de la scoala.
M-am bucurat mult sa vad ca deja a retinut versurile, desi am citit doar o singura data cartea aparuta de curand la Editura Frontiera.
Ca ne place tare mult stilul Ninei Cassian nu este niciun secret, am scris aici si despre celelalte doua carti semnate de ea si aparute la aceeasi editura. Ce ma incanta cel mai mult insa este modul in care se raporteaza copiii la versurile ei, bucuria de a descoperi toate aventurile personajelor, rand pe rand, cu multa rabdare si atentie.
“Printul Miorlau” imaginat maiastru in aceasta reeditare de catre Oana Ispir, este de fapt o colectie de poezioare simpatice, scrise de poeta fara seaman in literatura romana.
Mi-as dori ca fiecare copil sa o citeasca pe Nina Cassian. Acasa dar mult mai necesar, la scoala. Sa mai echilibreze putin marea de poezii fara noime ale unor “poeti” care, dupa ce au dibuit rima, cineva i-a si tiparit si introdus in programa scolara si materialele studiate la clasa. Avand in vedere toate evenimentele de lansare si promovare deja sustinute de Editura Frontiera de la aparitia cartii, sper din tot sufletul sa ajunga impreuna cu Printul Miorlau in bratele cat mai multor copilasi.
Laboratorul de acasa. Experimente incitante
Nu stiu daca ati auzit pana acum de bitartrat de potasiu sau de bombe de baie, dar a venit timpul si pentru asta 🙂
De cand era mica, fiica mea este pasionata de stiinta. Ne intreaba mereu tot felul de chestii stiintifice si vrea sa afle cum se obtin diverse lucruri, structuri, compozitii sau constructii. Face singura experimente peste experimente, combina si amesteca obiecte si substante si texturi si muuulte alte materiale… Uneori cand este prea liniste in camera ei de prea mult timp, bat la usa sa vad ce mai inventeaza, daca peretii si pardoseala sunt intacti si au aceleasi culori ca inainte sa intre ea acolo, etc. Este putin trista acum de cand a inceput clasa I si cateva ore pe zi este ocupata cu literele de mana si exercitiile la mate, pentru ca nu mai are la fel de mult timp pentru experimente.
De doua saptamani insa a inceput seria de curiozitati legate de fluide si densitati si pentru ca intrebarile nu se mai terminau, am cautat si cumparat cateva carti de stiinta (fizica si chimie) pentru copii, sa pot explica si exemplifica pe intelesul ei toata dinamica fluidelor pe care doreste sa o invete. Insa revelatia a fost aceasta carte de experimente, ne-am apucat de ele din ziua in care a ajuns coletul.
Am inceput cu turnul densitatii, mare senzatie! Mai ales ca a trebuit sa merg la supermarket sa cumpar detergent de vase roz, nu era bun altul. “Sa respectam reteta, mama, da? Nu facem cum vrei tu, facem cum scrie in reteta!”
Dupa cateva zile, in care am comandat si primit vestitul bitartrat de potasiu, s-au plamadit bombele de baie, care au stat cuminti 2 zile la uscat. Asa scrie la reteta.
Apoi am facut 3 planete din elastice colorate. Doar 3, atat am avut voie; sefa de laborator a zis ca fiecare isi alege o singura planeta si doar pe aceea are voie sa o faca! N-am comentat, de frica sa nu ne dea afara de la ora de experimente.
Astazi vom cauta nisip si pietricele de diverse marimi, si betisoare si frunze sa facem un filtru pentru apa.
Asadar, daca aveti copii pasionati de experimente si stiinta, eu cred ca aceasta carte va trebuie musai in biblioteca. Toate experimentele incercate de noi au reusit ( am avut cateva seturi de chimie sau diverse alte experimente pentru copii si rezultatele nu au fost mereu cele din brosuri). Materialele necesare nu sunt foarte greu de gasit ( daca facem abstractie de bitartrat) si nici foarte costisitoare.
Mai jos sunt cateva imagini din “laboratorul” nostru de acasa, poate va inspira.
Ziua Educatiei 2022
Educatia este similara cu cei 7 ani de acasa. Ori ii ai, ori nu. Nu exista varianta de mijloc, scurtaturi sau incercari de a ascunde adevarul sub pres. O educatie deficitara se vede timpuriu in interactiunea cu cei din jur. Si se transmite mai departe, din generatie in generatie, pentru ca de cele mai multe ori este mai confortabil si mai comod asa.
Si uneori cei care educa sunt deficitari la acest capitol, al educatiei. Mai ales acei dascali care au convingerea ca doar ce stiu ei este lege, ca metoda lor este singura si unica aplicabila si ca se pot acumula cunostinte doar pe de rost, asa cum scrie in programa. Ori timpul lui “faci asa pentru ca spun eu” este cam depasit, nu? Mai ales acum, in era tehnologiei, cand un copilas de 5-6 ani poate invata sa vorbeasca fluent o limba straina cu ajutorul unei aplicatii. Sau poate invata tabla inmultirii si tot felul de informatii si lucruri interesante despre numere din diverse jocuri si activitati interactive. In era in care jucariile si jocurile STEM sunt disponibile la tot pasul. Si sunt atat de utile si s-a dovedit stiintific si practic cat de benefica si folositoare este utilizarea lor in procesul educational.
In aceste vremuri in care exista atat de multe unelte cu care se pot explica, exemplifica si face mult mai atractive notiunile pe care vrem sa le predam, dar alegem totusi sa dictam si sa obligam niste copii sa memoreze notiuni abstracte, fara inteles practic pentru ei. Si totul sub umbrela aceasta a “metodei” care nu da gres de atatea generatii. Si cumva asa si este. Sistemul arunca automat afara ce nu recunoaste identic cu principiile lui. Ca o banda automata de sortare in care senzorii detecteaza anomalii si izoleaza produsul defect. Dar copiii nostri? Beneficiarii finali ai Educatiei? Ei nu sunt roboti sau produse defecte, de reparat sau aruncat. Ei sunt fiinte vii, aflate in plin proces de evolutie si acumulare de informatii. Ei au nevoie de adaptabilitate, sa poata gestiona cat mai eficient schimbarea, noul, progresul. Si nu pot face asta folosind unelte si metode invechite. In scoli si clase si cu materiale didactice ce au varsta parintilor lor. Dar care sunt totusi dotate cu table interactive care nu au timp sa fie folosite pentru ca programa este atat de incarcata incat nu este niciodata destul timp pentru a fi parcursa toata materia.
Printre toate aceste contradictii, vechi langa nou, lipsa de resurse scolare oferite de stat versus materiale achizitionate din fonduri private, rasar uneori si exceptii. Sperante ca totusi nimic nu este inca pierdut definitiv. Oameni daruiti si pasionati, cu har. Care au gasit o cale de mijloc intre trecut si viitor si reusesc sa cladeasca si sa prezinte elevilor lor un prezent remarcabil. Intr-un mod actualizat si aliniat cu tendintele de predare si educatie din tari cu traditie in acest domeniu. Folosind informatii si notiuni simple si usor de asimilat. Lasand copiii sa isi exprime nelamuriri si intrebari, sa descopere notiuni noi prin joaca. Sa isi argumenteze parerile si sa stie sa isi exprime nevoile si dorintele. Liber, asa cum pot ei si nu sub imperiul fricii si al rusinii. Sunt dascali minunati, care stiu sa nu le rapeasca de tot copilaria de la varsta de 6-7 ani, ingropandu-i sub maldare de teme si informatii noi de asimilat.
Programul actual al unui elev de clasa primara incepe la ora 8 si se termina spre ora 16.00, poate chiar mai tarziu. Timp in care este mereu pe fuga, grabit si stresat ca nu termina ceva la timp. Program in timpul caruia, cu exceptia unor mici pauze, trebuie sa fie atent la ce i se preda si prezinta la ore, are de facut diverse exercitii si apoi teme. Uneori nu acasa, pentru ca parintii sau rudele nu pot sta cu el, ci tot intr-o banca, la “scoala dupa scoala”. In total sunt 8 ore, programul unui adult incadrat cu norma intreaga in campul muncii. Care are dreptul sa mai iasa afara la o tigara cu colegii, sa o sune pe mama, sa mai comande ceva online sau sa isi ia o pauza prelungita de masa pentru vizita la dentist. Nu ca mi-as dori ca fiica-mea sa poata iesi si ea la o tigara cu colegii, desi sunt sigura ca la un moment dat o va face…
Romania asta educata de care tot auzim de ceva timp e musai sa fie si o Romanie bogata. Caci copilasii aceia lasati de izbeliste de parinti nevoiti sa plece la munca in strainatate sau mai rau, care comit ilegalitati si ajung in inchisori sau centre de reabilitare nu au altfel nicio sansa. Abandonul scolar nu apare brusc, ca ciupercile dupa o ploaie de toamna. Apare pe un teren propice existent deja, in familii defavorizate. Este un tipar cunoscut, pentru ca niciunul dintre membrii unei astfel de familii nu stie mai bine. Nestiinta si educatia precara apar pe fondul unor lipsuri acute: financiare, emotionale, sociale. Invatamantul asta obligatoriu care dureaza 14 ani in Romania ( de la grupa mare de gradinita pana in clasa a 12-a) este oricum, numai gratuit nu. Necesita numeroase resurse ( hrana, imbracaminte, ghiozdan si manuale, rechizite, mobilier, consumabile) si timp dedicat procesului de invatamant. Este dificil de dus si pentru cei cu venituri medii, daramite pentru oameni care se straduiesc la propriu sa isi asigure traiul zilei de maine?
Cercul asta vicios saracie-lipsa de cultura si educatie nu cred sa poata fi distrus. Nu e ca si cum intr-o zi un zeu atotputernic ar lua un baros imens si ar face o gaura in acest zid, numit sistem public de invatamant.
Fiica mea m-a intrebat astazi daca va avea si ea o zi libera cand va fi ziua ei, asa cum au azi “cei ce stau pe scaune in cancelarie”. Ea va avea, caci aniversarea zilei ei de nastere va fi mereu in timpul vacantei scolare, dar inteleg mirarea si nedumerirea ei.
O sa inchei cu o rugaminte, sper sa nu se supere nimeni prea tare. Mai ales ca nici nu imi apartine 🙂
“Teachers, leave the kids alone!”
Si poate doar asa, vom avea sansa de a descoperi si slefui cele mai minunate diamante.
Hiznobyuti
Claude Ponti illustration
O recomandare de lectura si de incantare cu minunatele ilustratii ale lui Claude Ponti este cartea cu acelasi titlu, aparuta in 2018.
Istoria unui pui nascut diferit de toti ceilalti din familia lui. Care auzind mereu cuvintele “His no beauty” ajunge sa creada ca Hiznobyuti este chiar numele lui, devreme ce toata lumea il foloseste cand se uita la el. La fel cum orice alt pui ajunge sa creada ca este ce aude mereu de la cei din jurul lui: minunat, unic, frumos, talentat.
Povestea unui temerar plecat peste mari si tari si chiar galaxii sa descopere universul si mai ales, cine este el si ce puteri magice are. O lume minunat ilustrata de Ponti, cu multe semnificatii ascunse si concepte, cred eu, cam greu de inteles la 3-5 ani.
O lume in care descoperim ca si fiintele pot ajuta Universul si Soarele cel adormit, sa ne poata incalzi din nou. E nevoie doar de putina determinare si de un tovaras de nadejde. Fie el si un ceas.
O istorie in care am regasit si tema reintoarcerii acasa din “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”. O reintoarcere cu sfarsit fericit in acest caz.
Din pacate pentru noi, care am citit varianta tradusa in engleza din franceza, multe intelesuri au putut fi doar intuite. Probabil varianta originala a textului ar fi fost o lectura mai facila. Sau cine stie, poate in cativa ani o vom citi chiar tradusa in romana 🙂 Asta e o gluma trista, pentru ca ritmul si calitatea aparitiilor de carte ilustrata de valoare scade din ce in ce mai mult in Romania.
Little humans 